Grădinăritul – bucuria dragilor mei
Nu trebuie să stai la țară – nici măcar la casă, în oraș, ca să te îndeletnicești cu lucratul pământului. Eh, clar că e mult spus… dar măcar cu întreținerea unui mic spațiu verde… tot poți!
Când eram eu copilă, ieșeam cu tata și săpam în grădina din fața blocului. În 2012, fără a cunoaște detaliul acesta din „istoria familiei Epure” :), George a început să aducă flori și copăcei și s-o scoată pe Maria la grădinărit. De atunci, an de an au acest obicei – care le oferă un prilej fain de a petrece timp împreună, culoare, bucurie și… mici tristeți atunci când le sunt furate comorile…
Ei, totuși, nu se dau bătuți! Încă se bucură de săpat, plantat, murdărit, alergat prin iarbă. Se bucură în fiecare diminață când ies din casă și salută plăntuțele. Se bucură de „grădina lor” și-a celorlalți vecini de bloc și de parc :).
Bucuria a prins din nou rod în această seară, printre panseluțe și trandafiri :).
3 Comments
Constantin
Foarte frumoasã postarea. O pãrere personalã: fotografiile sunt reusite si meritã sã aparã în format mai mare (mare dacã nu foarte mare)!
anda_elena
Mulțumesc! Așa e – am o „hibă” la afișarea și promovarea fotografiilor… În curând voi face schimbări la fața blogului și cred că acestea vor rezolva o parte din problemă. O parte… pentru că fotografiile de amator rămân, totuși, de amator și pălesc în fața profesioniștilor! 🙂
Constantin
Profesionisti în fotografie sunt doar cei care câstigã bani fãcându-si meseria. Noi ceilalti suntem amatori si eventual… pasionati de fotografie. Cu un pic de atentie, curaj si imaginatie, putem face fotografii frumoase. Nu e nevoie de echipamente speciale. Trebuie doar sã învãtãm „sã privim” altfel lucrurile si „sã vedem” ! Si apropo, ultima fotografie este de expozitie ! :-))