Startul corect nu ține de culoarea pielii

Le vezi și bagi mâna-n foc că-s românce. Se prezintă cu mândrie și cu bucurie drept tinere de etnie romă și luptă pentru ca, prin cultură și educație, și alți tineri romi să doboare barierele discriminării.

Denisa și Lavinia sunt două dintre cele trei fete din casa Lupu. Alături de Georgiana, ele s-au născut într-o familie mixtă, din tată rom și mamă româncă. Povestea de dragoste a părinților, ambii ieșeni, e desprinsă, parcă, din filme.

Mama, Mariana, s-a măritat de tânără cu Lilian. S-a întristat că nu a fost înțeleasă de ai ei, dar s-a bucurat de primirea cu brațele deschise de care a avut parte în noua familie. Așa că s-a atașat trup și suflet de cei din etnia romă și de cultura acestora – și, în acest spirit și-a crescut, cu mândrie, fetele.

Denisa și Lavinia îi seamănă. În sângele lor, însă, pulsează spiritul de rom și dorința de a face pași înainte pentru copiii și pentru tinerii de etnie. În minte o au mereu pe Georgiana, sora lor mai mare – o fată foarte frumoasă, mai apropiată fizic de neamul tatălui – care a făcut doar zece clase. Era foarte bună la învățătură, dar jignirile și discriminarea celor din jur au dărâmat-o și au împins-o, fără să conștientizeze, la a da dreptate românilor care spuneau că fetele rome renunță devreme la școală. Totuși, astăzi Georgiana a înțeles că mai are mult de luptat pentru ea și este din nou elevă, în clasa a XI-a, la seral.

În acest timp, Denisa a ajuns în anul al III-lea, la specializarea Sociologie, iar Lavinia este în primul an de studenție, la Comunicare și Relații Publice. Ambele departamente fac parte din cadrul Facultății de Filosofie și Științe Social-Politice, de la Universitatea „Al. I. Cuza” și au oferit tinerelor posibilitatea de a se clasa pe locurile speciale pentru romi. Deși oricum ar fi putut intra la facultate, fetele au ales să se bucure de drepturile pe care le au și să demonstreze că le ocupă cu cinste.

Recunosc că mereu le-a fost mai ușor în școală. Cu toate acestea, au asistat în permanență la discriminarea colegilor romi – și chiar a românilor mai bruneți – și, nu au putut să rămână de-o parte. „În școala primară și în generală am avut mulți colegi romi. Și, mereu mă ridicam și le luam apărarea, când profesorii se luau de ei, doar pe criterii de etnie. Avem note mai mari și eram percepută ca fiind româncă, dar încercam să le explic celor de la catedră că și eu sunt romă și nu e nimic rău în asta”, povestește Lavinia. Este bătăioasă și mereu și-a asumat să-i apere, cu orice preț, pe cei mai plăpânzi, mai săraci sau cu stima de sine la pământ. Se completează de minune cu Denisa, care e mai domoală și mai calculată și care adoră să-i lase pe români să scuipe tot veninul, înainte de a veni cu mărturisirea-bombă. „Când se ajunge în sfera romilor și a discuțiilor despre țigani, îmi place să ațâț lumea, să aflu care este părerea unora și a altora, pentru ca într-un final să spun: «Păi, și eu sunt romă!». În momentul acela, se schimbă percepția. E plăcut să observi asta. Sunt români care nu mă cred, care vor să contrazic natura – doar pentru că eu nu pot fi judecată după aspectul fizic”, spune Denisa.

E o problemă, așadar, la nivel colectiv și multe persoane sunt discriminate doar după felul în care arată. Iar surorile Lupu nu pot accepta asta, pur și simplu – pentru că nici nu este de acceptat. În acest sens, au urmat calea părinților, care sunt activiști pentru romi, și s-au înscris în Asociația Partida Romilor Pro Europa. Aici, alături de alți colegi, cele două surori sunt, încă din adolescență, în structura de coordonare a tinerilor. Își asumă multe responsabilități și le îndeplinesc cu succes.

În toamnă au participat la organizarea unei gale în care au fost premiați peste 30 de elevi și studenți de etnie romă și-au avut bucuria să vadă, adunați la un loc, tineri cu rezultate foarte bune la învățătură, dar și pe plan artistic și sportiv. Au mers de câte ori au avut ocazia în comunități sărace, în cadrul unor campanii umanitare pentru sprijinirea copiilor și a educației acestora. De asemenea, au organizat întâlniri, proiecte și activități de promovare a valorilor grupului etnic din care fac parte și de reducere a stereotipurilor. În plus, în cadrul asociației, dar și în viața de zi cu zi, surorile Lupu și toți ceilalți colegi ai lor sunt un exemplu. Spun mereu prezent la școală sau la facultate și nu-și imaginează viitorul fără educație. „Noi am încercat să arătăm prin această asociație că și tinerii romi pot să învețe. Vrem să ieșim în față, prin diferite proiecte sociale, culturale, educaționale, să ne integrăm în societate. Dorim să eliminăm stereotipurile printre români, dar și să arătăm romilor că prin implicare și prin educație se poate ajunge departe”, spune Lavinia. Iar Denisa o completează: „A venit momentul în care ar trebui ca oamenii să se trezească, să-și dea seama că vremurile au evoluat, societatea românească a evoluat, a evoluat și societatea romă. E cazul să cunoaștem romii de lângă noi și să ne schimbăm atitudinea. Pentru că avem tineri romi – valori adevărate în artă și pe piața muncii, în general”.

Fetele sunt, după cum se spune, din neam de ursari, dar bunicii și străbunicii au fost muncitori fierari. De fiecare dată când trec prin centrul orașului, prin dreptul Mănăstirii Trei Ierarhi, ele privesc cu drag la gardul din fier forjat, la care a lucrat cu măiestrie și bunicul tatălui lor. Și conștientizează că totul și nimic nu s-a schimbat, parcă, peste timpuri. Îl citează apoi pe Connect-R, artist rom, care a spus că i-a fost foarte greu să ajungă unde este, pentru că a pornit cu doi pași în urmă. Și, nu pentru că avea picioarele mai scurte, după cum râde el, ci pentru că picioarele lui erau mai negre. Denisa și Lavinia rămân pentru câteva clipe într-o stare de meditație profundă, ca niște bunici înțelepte. Apoi, se scutură de griji și de gânduri, zâmbesc și-și continuă planurile tinerești.

Fiecare, separat, împreună, ca surori, dar și împreună – ca asociație, ca grup de tineri care luptă pentru o schimbare, muncesc mult. Știu că nu culoarea pielii te face om bun sau mai puțin bun. Și, nimic din toate acestea nu vor să păstreze doar pentru binele lor. Toată informația, toată voința și toată munca o împart – cu gândul la viitor. Copiii lor vor avea suflet de romi – dar, poate vor ajunge să crească într-o societate mai deschisă. În care linia de start va fi aceeași, pentru toată lumea. În care linia de start nu va mai fi deraiată cu doi pași în spate, pentru picioarele mai negre.

(Articol semnat Anda Elena Pintilie, în proiectul „Privește dincolo de aparențe”, implementat de Asociația pentru Dezvoltare Continuă AD Plus și finanțat prin granturile SEE 2009-2014, în cadrul Fondului ONG în Romania)

Citește și:

* Bisturiul nu ține cont de etnie

* Sex feminin, etnie romă – exemplu de reușită prin educație

* Tradiție și partitură – două iubiri într-o inimă de rom