14 globuri cu suflet și cinci steluțe
V-am anunțat deja că a început o nouă ediție a globurilor cu suflet din Iași. Iar acum vă anunț că numărul beneficiarilor a crescut!
Constantin, Robert Gabriel, Ștefan Petru, Daniel Cristian, Ioan Claudiu, Cosmin Constantin, Vlad, Teodor Constantin, Daniel Marian, Alexandru Gheorghe, Daniel, Vasile, Vlad și Marius Gabriel sunt cei 14 băieți din cadrul Asociației Familia Nostra, de la Centrul pentru copii defavorizați socio-economic din mediul rural „Sfântul Andrei”. Pentru ei, deja Sfântul și Moș Nicolae se pregătesc cu daruri. Am gândit o campanie mică și modestă, destul de comodă și practică. Și-am rămas uimită de oamenii care, din prima au sărit să ajute cu mult mai mult decât m-aș fi gândit eu, dacă ar fi fost să le cer în mod expres.
Apoi, a venit și întrebarea: dar, pentru fetițe nu faci nimic? Am jucării de dat, iar băieții sunt prea mari pentru ele! Am și hăinuțe…
Și, apoi, a venit Irina, directoarea și prietena băieților din Familia Nostra… Ea mi-a povestit că a rămas foarte impresionată de cazul unei mame cu cinci fetițe și-a spus că vrea să le ajute. Ba mai mult, a completat: Dacă vei strânge prea mult pentru noi, te rog să le dai și lor!
Prea mult?! Asta mi s-a părut foarte tare, în contextul în care alții ar fi ținut cu dinții de orice: Totul pentru noi! Niciodată nu poate fi prea mult, când sunt 14 guri de hrănit! Prea mult? Imposibil să fie vreodată prea mult pentru un asemenea centru!
Nu. Aici se știe că fiecare farfurie de mâncare contează, că și alți copii sunt nefericiți, că și alți oameni pot fi ajutați!
Așa se face că am ajuns astăzi, la prânz, în celebrul bloc fantomă din cartierul Cantemir. E greu de imaginat că aici pot locui oameni, că aici își pot trăi unii copilăria…
Dacă m-aș fi teleportat direct în camera în care Ana Maria Trofin locuiește cu cele cinci fetițe ale ei, aș fi spus că am nimerit într-un loc al groazei. Trebuind, însă, să intru în bloc, să urc cele patru etaje, să calc prin toate nenorocirile care erau pe jos, să respir aerul acela de nerespirat, care și la ora asta îmi stă în gât și mă face să vărs… am privit altfel încăperea aceea pe care cinci steluțe mititele o numesc acasă.
În tentativa de garsonieră fără lumină și fără apă… aerul era respirabil! Fereastra avea un geam normal și, alături, o placă de lemn fixată bine, să nu intre frigul. O sobă mică dădea căldură mare – mai mare decât de obicei, pentru că fetele se pregăteau să facă baie și să întâmpine o nouă zi de școală, de grădiniță sau, pur și simplu, de luni.
A fost o vizită grea pentru mine și am plecat de acolo destul de marcată. Sunt multe de judecat și de artătat cu degetul. Ar fi atât de multe de făcut! Și, totuși, atât de fericite mi-au părut copilele acelea, învățate cu atât de puțin…
Mama lor a rămas orfană de mică și a crescut în Centrul de plasament din Bucium. Știe prin ce-a trecut și, pentru nimic în lume nu ar vrea ca povestea să se repete pentru odraslele ei. Așa că, luptă pentru ele – cum poate, cum nu poate… să le aibă alături, să le îngrijească, să le iubească.
Sonia-Maria are 9 ani și este abia în clasa I, la Școala 21. Îi place mult să învețe și culmea este că are și rezultate bune la școală.
Cristina Gabriela are 7 ani și este în clasa pregătitoare, la aceeași școală cu sora ei.
Narcisa Adriana are 4 ani și merge la grădiniță, la numărul 11.
Andreea Lăcrămioara are 3 ani și e argint viu. Din păcate, la felul în care s-a dezvoltat până acum, pare mult mai micuță decât vârsta ei…
A cincea steluță are opt luni și se numește Bianca Alexandra.
Ce putem face pentru ele? Nu știu… Eu le-aș muta cu totul de acolo dar, din păcate, de la gând la pus în practică e o lungă cale… Nici haine prea multe sau obiecte prea voluminoase, care să nu le mai permită să se miște prin cameră nu sunt indicate… Însă, puțin din fiecare, aș vrea să le duc. Alimente, dulciuri, îmbrăcăminte. Poate că lemne… dacă ar fi de unde/ cu ce… Sunt copii care se mulțumesc cu atât de puțin!…
*** În loc de final
Irina a întrebat-o pe Narcisa ce ar dori să primească în dar. Ea a răspuns… Un leu! Fiecare fetiță a primit câte un leu și e greu de exprimat câtă bucurie le-a produs „cadoul”! Mama a explicat – câte un leu le mai dau și eu dimineața, când pleacă la școală! Bianca a băgat banul în gură. Irina îi spune: Mai bine îți iei pufuleți de leul ăsta și pe ei îi bagi în guriță! Mama intervine, din nou: Ei, pufuleți! Un pampers. Cheltuim pe ce e nevoie, nu pe delicatese. Puțin mai încolo, se întoarce către Sonia, care era cu un ochi la noi și cu altul în caiet: Ai griă cum scrii, să nu-ți strici tema! Sonia răspunde: Am grijă dar, uite, am și corector! Doi lei am dat pe el!, ne zâmbește complice, mândră foc de achiziția ei.
***
Prin urmare, avem 14 băieți, despre care puteți citi pe larg aici și cinci fetițe – pe care tocmai vi le-am prezentat. Să ne ajute Sfântul Nicolae să aducem și noi un zâmbet pe chipurile lor!
***
Mai multe fotografii și modul în care decurge campania puteți urmări aici.
2 Comments
Pingback:
Pingback: