Pe drumul lui Vaman. Cosmin Vaman

Nici nu mai știu când am auzit prima dată numele, glasul și versurile lui Cosmin Vaman. Nici nu mai știu care a fost primul concert la care am ascultat, cu bucurie, pe Cosmin Vaman și pe Alexandra Andrei (mai nou și, din ce în ce mai des, și pe Andreea Andrei). Știu doar că totul a început de la un uau!, de la glumițe și de la cuvinte care ți se întipăresc în inimă.
Totul a început de la nostalgia muzicii cu care am crescut – devenită, între timp, demodată. Totul a început de la revolta super-mega-topurilor de la radio, în care melodii cu două cuvinte, cinci țipete și trei la-la-la-uri crizează auditoriul, sfidând urechea și creierul…
Încă sunt omul care vrea să asculte mai mult de trei la-la-la-uri. Care vrea ca și copilul lui să audă o poveste – într-o melodie. Care vrea să râdă și să plângă pe versuri deștepte și pe muzică de suflet. Alexandra, Andreea și Cosmin sunt aceia care au puterea ca, la un spectacol al lor de la balenă, dintr-un băruleț sau de pe o scenă în aer liber să adune în jur oameni de toate vârstele. Să adune și să fascineze mult tineret, pe care să-l fericească și să-l educe un pic, în spiritul muzicii românești – cu versuri de început, cuprins, refren și încheiere.
Alexandra, Andreea și Cosmin sunt cei care te pun pe gânduri, sunt cei care te fac să râzi, sunt cei care creează melodii speciale – atunci când participă la un anume eveniment. Sunt cei pe care, după ce i-ai aplaudat o dată, nu poți să nu-ți dorești să-i mai asculți – încă și încă o dată! I-am ascultat în direct, în reluare și în turn repeat on – și, încă mai pot! 🙂
Îi ascult, parcă, dintotdeauna. Faza e că acum sunt sedată și setată pe ei. În ultimele săptămâni, numai ei îmi răsună în urechi, în minte, în suflet, pe buze! Au cele mai frumoase melodii!
Tic-tac, tic-tac… timpul se scurge și abia aștept să aud că, în sfârșit, pot să le cumpăr albumul! Gândul de a-i purta după mine și în mașină, la drum lung, mă face să-mi doresc și mai tare Drumul! Căci așa îmi spun mie sursele că se va numi discul :).
Cosmin, Alexandra și, uneori, Andreea – să știți că eu îmi umplu tăcerile cu voi! Fără să ne cunoaștem mai mult de-un salut, astăzi am zis că e vremea să vă mulțumesc! Pentru tot! Să fiți sănătoși! Să fiți fericiți și să iubiți viața și pe cei dragi ai voștri la fel de mult, pentru a putea să fiți creativi și cântători – până la adânci bătrâneți!

Mare să vă fie, în continuare, inima!