Cioara-curcubeu

Râdeam eu, mai demult, de-o tipă. Avea obiceiul de-ai acuza pe toți că umblă cu cioara vopsită și, într-o zi, ea a apărut cu mașina inscripționată. Nu avea un nume de firmă, nici nu era o reclamă prea evidentă la ceva. Mașina era doar împroșcată cu stropi mari și colorați, parcă nimerise în bătaia puștilor, la paintball.
În timp ce amica ne explica despre magica chestie ce ține de colantări auto, noi o sâcâiam și-i botezasem mașina cioara-curcubeu :). Adevăru-i că rezultatul nu era deloc aiurea. Se vedea că e o treabă făcută de profesioniști. În plus, pe stradă pietonii întorceau capul, copiii arătau cu degetul, iar ceilalți șoferi, mai ales la semafor, își mai descrețeau frunțile și-și mai colorau existența.

A trecut o periodă, în care mașina s-a foit așa, prin oraș. Continuarea schimbării a venit o dată cu o nouă vizită la firma de inscripționări auto. Cu această ocazie, a apărut și-un nume, și-o afacere, la pachet cu vestea cea bună – deschiderea unui nou teren de joacă pentru copii și adulți! Joacă văzută ca un sport extrem – bineînțeles, la paintball! 🙂
Ideea tipei a fost faină, iar publicitatea în pași a prins foarte bine! Ahaaa, mă gândeam eu că despre asta e vorba!, se tot auzeau vocile, pe la colț de stradă. N-a umblat nimeni cu cioara vopsită, dar s-a știut să se capteze atenția! Și, s-a știut să se iasă bine în evidență. Vedem la tot pasul autoturisme, dube și tiruri inscripționate, dar nu toate sunt și demne de laudă. În acest caz, stropii de vopsea mi-au rămas adânc întipăriți în minte – chiar și în momentele în care hainele-mi sunt curate :).