Tandreţuri la fereastra mea
I-am lăsat la bucătărie şi am plecat. Bănuiam că, după ce vor termina mâncarea, vor zbura în treaba lor. Au rămas, însă, pe pervaz. I-am regăsit după câteva minute, apoi după alte 20 de minute! El o pigulea pe ea, ea îl pigulea pe el, se mai apropiau, se mai îndepărtau şi iar pornea piguleala.
S-ar putea să îți placă
Valoarea unui copil
Șapte vorbe înțelepte de citit și recitit la… supărare
2 Comments
Irina Radu
Ce simpatici suuuunt! Nu degeaba se zice despre cupluri ca sunt tandre ca porumbeii. Sunt foarte pupaciosi si nu se satura repede 😀 Am crescut si eu vreo…7 😀 iar pe doi dinte ei am reusit sa ii vad la „casele” lor cu familie si puiuti 🙂
anda_elena
Noi, când eram mici, aduceam din spatele blocului orice pui de vrabie sau de porumbel care cădea din cuib. Îi ţineam doar până când prindeau puteri şi puteau zbura. În vremea aia, aveam mereu vizite înaripate! 🙂 Nici acum nu pot uita reîntâlnirile cu cei dragi, când micuţii se vedeau din nou în cuibul lor!