II. La picnic

Miercuri dimineata m-am trezit cu floricele proaspat culese si cu un zambet.
M-am spalat, m-am pieptanat… funda rosie nu mi-am pus… si am fost gata de papa. Dar pentru ca in camera ar fi fost prea banal, George m-a invitat la picnic. Am urcat cateva sute de metri de la motel si-am ajuns intr-o particica de rai. Avem o tara tare frumoasa! Acolo am mancat si am sorbit din frumusetile ce ne inconjurau. Frumoase poze, nu? Frumos peisaj! Tot sa mananci in natura! Numai sa culegi si resturile dupa tine! E de-a dreptul sfasietor ca in tot acest context sa fii ingropat in gunoaie. Nu-mi place deloc vorba aceea – Romania e ok, pacat ca-i locuita – dar cand am vazut cata mizerie exista in raiul oamenilor, mi-a fost rusine fata de pamantul pe care-l calcam.

Aceasta poza este doar una dintre cele pe care le-am facut pe parcursul zilei. O poza de constientizare… si in acelasi timp o poza ce nu va putea fi marita – in semn de protest.