În versuri

Mama
de Gheorghe Graur

Când văd un om capabil, distins – un om de seamă –
Îmi zic: avut-a parte de-o adevărată mamă!
Da, mama este-aceea ce-a cizelat temeinic
Un caracter ce-l face demn, de cinste vrednic.

Ce sfânt e rodul mamei! Ce mare-i e menirea!
Ea schimbă și transformă, ea-nalță omenirea!
Sculptează caractere și le reliefează,
Valori nebănuite în fiii ei lucrează!

Frumosul nu-l cioplește în marmura cea rece
Și nici nu îl pictează pe pânza ce se trece,
Ci, ca o mucenică, trecând peste amaruri,
Ea zi de zi cultivă în fii și fiice daruri.

Muncește, sacrifică, uitându-se pe sine,
Ca cei ce o urmează s-ajungă tot mai bine.
În bucurie cântă, la greu imploră cerul
Și-n suflete înalță temeinic adevărul.

Este educatorul cel mai iubit din lume.
Ce-ntipărește mama în minți pe veci rămâne!
Când ea plantează-n suflet adâncuri, idealuri,
Nimic nu le mai smulge: nici ale vremii valuri.

Un simț profund mă-ndeamnă, solemn, să mă descopăr
Și cu elogii multe ăst nume să-l acopăr;
Ca o privighetoare, cântând sub clar de lună,
Slăvesc Divinitatea, că am o mamă bună!

La mulți ani!