Pietoni, păziți-vă pielea!

Șoferilor m-am adresat de atâtea ori, încât mă dor tastele! Astăzi voi vorbi pietonilor.

Dragii mei, dacă voi nu țineți la viața voastră, nimeni nu ține!!!

Ieri, într-un singur drum prin oraș și înapoi m-am întâlnit, separat, cu patru oameni pe care – foarte simplu – aș fi putut, Doamne ferește, să-i omor. Nici n-aș fi pățit mare lucru – pentru că acei oameni mergeau nestingheriți, fără să le pese că sunt pe mijlocul străzii, în locuri cu sau fără vizibilitate. Doi încercau să traverseze – în loc nepermis, desigur – iar, alți doi mergeau paralel cu trotuarul (culmea, liber!) care nu-i mai încăpea. Vorbeau la telefon, aveau căști în urechi sau, pur și simplu – privirea ațintită spre cer. N-au reacționat la zgomotul motorului, la sunetul claxonului… la nimic. Și-au scăpat. De data asta.

Pietoni! Chiar atât de ușor vă lăsați viața în mâinile altora?! Nu vă doriți să ajungeți cu bine acasă? Vă rog eu, doriți-vă! Se întâmplă atâtea nenorociri pe trotuar, d’apoi pe stradă!
Asigurați-vă! Nu vă aruncați să traversați nici măcar atunci când se face verde la semafor, înainte de a fi siguri că mașinile se opresc! Atunci când un șofer atent vă face semn să treceți, asigurați-vă că pe următoarea bandă oprește un șofer la fel de atent și stați pitiți dacă un bezmetic se apropie fără a da vreun indiciu că vrea, măcar, sa încetinească. Cu atât mai mult, atunci când traversați prin loc nepermis, asigurați-vă de zece ori înainte și grăbiți pasul! Nu vă opriți în mijlocul drumului să înjurați șoferii care vă claxonează!

Nu vă bateți în priorități sau drepturi – atunci când miza e viața voastră! Pe mine nu m-ar consola cu nimic nevinovăția mea știind ca am, oricum, un om pe conștiință.
Vă rog eu, păziți-vă pielea!