Bac în sus și bac (mai mult) în jos
În anul școlar care tocmai s-a încheiat, numărul elevilor ieșeni din clasa a XII-a (sau a XIII-a, după caz) a fost de 7.147.
Dintre ei, au promovat 5.552. Adică… 1.595 au rămas pe lângă. Corigenți și repetenți, mare parte.
Dintre cei 5.552 de elevi promovați, 680 au ales să nu se înscrie la examenul de bacalaureat.
Au rezultat, astfel, 4.872 de candidați. La ei s-au mai adăugat 606 tineri – din seriile anterioare.
În total, 5.478 de ieșeni s-au înscris la bacalaureat. Iar prezența a fost cam de 93%.
După toată chestia asta de mai sus – ne putem lăuda noi cu faptul că județul Iași a trecut de un prag psihologic și are 56,06 % promovabilitate. După ce 2.275 de inși au ieșit din schemă!!! Oameni care, mare parte dintre ei, nu ar fi reușit în veci să treacă bac-ul! Au meritat, atunci, îmi veți spune, să rămână corigenți sau repetenți! Însă, eu întreb – de ce tocmai acum?
Cum a ajuns până în clasa a XII-a un elev care nu este în stare să ia un minim 5 la o probă?! Eu nu cer 10. Și nu mă minunez de notele mici, dacă posesorii lor au fost declarați admiși. Însă, cum este posibil ca, dintre cei 2.407 candidați respinși – doar 351 să fi avut note peste 5?
Cine e de vină? Noi toți suntem de vină!
De vină sunt părinții – de multe ori, doar nume într-un certificat de naștere! Doar furnizori de hrană, fără să furnizeze și grijă, interes, dragoste, atenție față de drumul copiilor lor.
De vină sunt profesorii – unii, poate prea obosiți și sictiriți pentru a mai lupta. Și, totuși, dacă din aceeași clasă, la examene sunt note de 1, 2, 3, dar și note de 7, 8, 9 – atunci mi-e greu să cred că vina îi aparține profesorului.
De vină este sistemul educațional – care permite să târăști un tânăr prin școală, în ciuda voinței lui. Doar pentru că dă bine la număr, că finanțarea se face per elev… și alte asemenea.
De vină este societatea. În care corelațiile s-ar putea face, dacă ele nu ar lipsi cu desăvârșire… În care ți se arată, zilnic, că n-ai nevoie de prea multă școală ca să fii mare și, că, oricum, atunci când ajungi în câmpul muncii trebuie să uiți tot ce-ai învățat la ore.
Nu în ultimul rând, de vină sunt protagoniștii examenului de bacalaureat. Un examen… nu-i așa?!, al maturității! Candidații nu mai sunt copii. În orice alt context, ei își doresc să fie tratați ca niște oameni mari – dar simțul responsabilității îl au pe undeva, pe la piciorul broaștei. La 18 ani ar trebui să fie conștienți că nimeni nu-ți bagă în traistă. Că oricine poate învăța și poate trece un examen – dacă vrea! Că eșec crunt înseamnă să pici cu media 5.98, nu să iei 3.20 la matematică!
Ne-am obișnuit să ne minunăm, să aruncăm cu pietre și atât. Să ne consolăm repede, până la anul. Mai nou, să dăm vina pe camerele video de supraveghere – și nu pe iresponsabilitatea elevilor/ părinților/ profesorilor. Ne-am obișnuit să alegem calea cea mai ușoară până la ciolan și să ne plângem când scurtătura este dotată cu bariere.
Și… ne-am obișnuit să vedem partea plină a paharului! Ce fain! Dacă anul trecut au luat doar 42%, acum am crescut! Până la 56,06%! Nimeni nu-și mai amintește toate detaliile de la începutul postării. De ce ne-am complica în detalii?
Ce fain! 15 candidați ieșeni au luat media 10 la bac! Ce fain! Bravo lor! Numai că ei sunt excepția, dintr-o mare de dezastru…!
13 Comments
Noni
Nah Anda, cu articolul asta esti hater. Trebuie sa fii optimista, sa speri ca totul va fi mai bine, sa ai memoria lunga de 1 zi si sa ai un ras tamp pe fata non-stop.
Trebuie sa privesti tamp spre viitor fara sa schimbi nimic si sa zici ca totul va fi bine.
Trebuie sa te multumesti cu ce ai si sa pui postari roz.
Acum inteleg de ce dupa 23 de ani ne aflam unde ne aflam. In cazul romanilor optimismul este cel mai mare dusman, pentru ca s-a transformat in nepasare si lamentare.
anda_elena
:)) Hai, totuşi, că sunt un hater simpatic! 🙂
Eu sunt optimistă de felul meu, dar asta nu mă împiedică să văd şi să trăiesc realitatea!
gabriela gradinariu
Captivi intr-un sistem hidos.Cautam vinovati,impartim procente de vinovatie,ne asumam parti de vina, dar nu facem nimic , absolut nimic ,spre a schimba ceva.In noi insine,in ceea ce facem zi de zi
in postura de profesor , parinte, elev,politician…Ne lamentam si-atat!
anda_elena
Captivi? Cred că uneori (de cele mai multe ori…) ne mulţumim cu statutul ăsta…
octavia
Anda,total de acord cu ce ai scris. Toti au o parte mareee de vina, dar vreau sa-ti spun ceva: daca finantarea s-ar face ,,per elev” ar fi foarte bine. Finantarea ,,per elev” ar arata, de fapt” valoarea reala a unei scoli, ce a scos ea ani la rand, munca ei reala. Adica, un elev picat, trage in jos scoala respectiva, 10 elevi picati ar fi o problema, iar 30 picati la Bac sunt si o mai mare problema pentru scoala respectiva. Deci, in loc sa se finanteze scolile, in mod abstract, sa se finanteze in functie de produsul real, adica elevul. Problema e ca multe scoli, la auzul vestii cu finantarea de acest tip, au sarit ca arse. Normal, masura duce la disparitia multor unitati. Nu ai rezultate, nu ai elevi.
Problema e grava, pentru ca statul a platit pentru cei care nu au fost in stare sa ia un 5 amarat. Am platit toti pentru niste elevi care, pur si simplu, dupa 12 clase, nu au habar de nimic.
anda_elena
Şi tot vom mai plăti…
Yamasha
Lasa ca mai trebuie sa fie si oameni in agricultura!!!
seaqxx
„La 18 ani ar trebui să fie conștienți că nimeni nu-ți bagă în traistă.” :))
Eu am cunoscut studenti care pana au terminat facultatea le-au trimis parintii mancare de acasa si le-au spalat hainele. Da… prima cauza sunt parintii, din pacate.
anda_elena
Măcar dacă timpul „câştigat” ar fi folosit cu folos – (şi) la învăţat…
Pingback:
Simona
daca am incepe cu inceputul…..cred ca in prima faza de vina este familia, apoi societate cu sistemul ei de invatamant…si in cele din urma….dar nu mai putin important…o parte din vina este a profesorilor…demotivati…. pe buna sau mai putin buna dreptate.
daca te uiti la cei care au luat note mari…cu siguranta vin din familii solide cu principii de viata…nu neaparat cu averi materiale ci cu averi spirituale si la nivel uman.
ar trebui sa invatam sa ne intoarcem la esenta…la noi insine si mai ales la ceea ce noi vom transmite generatiei pe care o vom educa si o vom creste….generatia care ne va fi bastonul de sprijin la batranete, nu?
Ionel
Poate ca impreuna cu introducerea bacalaureatului diferentiat vor rata de promovabilitate v-a creste, insa depinde foarte mult si de elevi si de faptul ca vor invata sau nu sa treaca.
anda_elena
Off… dar tu ai trecut bac-ul?…