Despre fumat – printre fumuri
Două întâmplări despre fumat și două amăgiri.
* Un domn şi copiii lui dau pâine la porumbei. O altă fetiţă se apropie, cu tupeu. Cere pâine, i se dă. Pune întrebări, i se răspunde. Pâinea se termină. Domnul scoate un pachet de ţigări.
Fetiţa se uită curioasă: Ce mai ai, ca să dăm la porumbei?
Domnul: Nu, astea sunt ţigări, nu se dau la porumbei. Nici la copii. Numai oamenii răi le folosesc.
Fata se îndepărtează de nenea cel rău 🙂.
* Un copil cere foc de la un tânăr. Tânărul îi întinde bricheta şi îl întreabă câţi ani are.
– Treişpe!, răspunde cu mândrie puştiul!
– Uită-te la mine, zice ăla mare. Am 22 de ani. Te rog eu să te laşi de ţigări, cât încă mai ai timp! Simt deja că pentru mine e prea târziu! Te rog eu…
* Amăgire 1: Eu pot să mă las oricând de fumat, numai că nu vreau…!
* Amăgire 2: Eram decis să mă las de fumat, când mi-am făcut analizele. Dar, dacă toate au ieşit perfect, înseamnă că nu-i dracul atât de negru!
6 Comments
Elena
Foarte multe persoane nu cunosc adevaratele pericole ale fumatului si in foarte multe cazuri nici nu le intereseaza. Din pacate copii incep sa fumeze de la varste fragede. Si de ce? Doar pentru ca asta vad! In primul rand adultii ar trebuii sa le ofere un exemplu pozitiv. Cand vreau, pot. Cand pot… ma las si ma las pentru ca pot si vreau!
anda_elena
Şi înainte de a pune ţigara în gură sunt fumători. Pasivi. Şi, totuşi, vai de organismul lor!
Gabi Rotaru
Am avut o tresarire cand am citit titlul articolului pe FB: oare ma pune Anda la punct pt intalnirea de gradul 3? 🙂
anda_elena
Nu… nu… că erai suficient de stresat că ne-ai întâlnit şi aveai ţigara aprinsă! 🙂
Na… stresat că fumezi în preajma copilului meu.
De urechi eu te-aş lua în numele copiilor tăi… 🙂
Pingback:
Pingback: