Reci și calde la Eurovision

Marți, m-am uitat la Eurovision. Și m-am tot uitat, doar de dragul de a vedea secvențele dintre melodii, cele care prezentau imagini din Azerbaidjan. Fe-no-me-nal! E clar, Azerbaidjan a primit un loc fruntaș pe lista țărilor în care mi-aș dori să ajung, vreodată, în viața asta!

Prestația concurenților de la prima etapă a preselecțiilor nu m-a impresionat. Mi-au plăcut reprezentanții Ungariei și Islandei, m-au amuzat bunicuțele din Rusia și am ținut, din principiu, cu România. Cu toate astea, cred că cei de la Mandinga se descurcau mai bine dacă ar fi cântat: Farmacia inimiiiiii, Catenaaaaa! (sponsor oficial). În rest… ce să spun?! Am auzit multe versuri tembele, care m-au șocat și m-au făcut să mă întreb cum de au ajuns niște oameni să fie aleși pe baza prostiei?!

Pentru ediția de aseară, nu am avut mari așteptări. Iar surpriza a fost invers proporțională cu dezinteresul meu! Concurenții au fost chiar buni! Am auzit mult mai multe voci care mi-au încântat auzul, am văzut mai mult spectacol. În plus, am fost impresionată de faptul că, mare parte dintre melodii au fost cântate în limba țării din care era concurentul. Artistul din Serbia a tras piciorul bine, apoi ceilalți l-au urmat și s-au dovedit a fi mândri de ceea ce sunt ei, ca reprezentanți ai unui stat. Engleza n-a mai fost la modă! Nici eu n-am mai înțeles versurile, dar nici n-am simțit nevoia!

Ca să fiu sinceră… nu știu dacă România ar mai fi cântat victorie, dacă Mandinga se lupta cu cei din etapa asta… Bine că presupunerile nu mai contează! Sper din suflet ca sâmbătă să nu mai existe probleme tehnice, iar țara noastră să aibă prieteni buni – nu doar din Italia, Spania, Republica Moldova – care să o voteze!