Gânduri la început de școală

Unii se duc cu emoție la școală.
Unii se duc din inerție.
Alții se duc pentru că, uff!, așa trebuie…

Unii tânjesc după școală.
Alții se bucură c-au scăpat.

Pentru unii, școala abia începe.
Pentru alții, școala s-a sfârșit.

Pentru unii… școala va reveni în peisaj peste câțiva ani.
Dar atunci… rolurile se vor fi schimbat.
Vor spune ceea ce au auzit și ei cândva, cu urechile pe jumătate închise:
– Hai, trezește-te, trebuie să mergi la școală!
– Ți-am pregătit micul dejun!
– Ți-ai scris toate temele?
– Ai învățat?
– Să nu te abați din drum și să nu întârzii!
– Să ai grijă, să traversezi doar pe la trecerile de pietoni, când e verde la semafor!
– Sa n-o superi pe Doamna!
…
și câte și mai câte…

Unii își vor aminti cum era „pe vremea mea”…
Și se vor minuna de noile vremuri.

Poate că unii vor avea o lacrimă în colțul ochiului,
Poate că unii vor zâmbi nostalgic,
Poate că alții vor râde strengărește…

Cu bune, cu rele, cu trecut, prezent sau cu viitor…
Luna septembrie ne unește.

Atunci – în urechi, în suflet ori măcar în amintire –
SUNĂ CLOPOȚELUL!