Unde-i tupeu, puterea creste

Faptul ca acum sunt in concediu de maternitate nu ma tine departe de ziare, tv, radio, stiri, noutati, comunicate de presa.

Astazi, dupa 68 de zile, profesoara Cristina Anghel a renuntat la greva foamei. Dupa ce, mai bine de doua luni, cei care ar fi trebuit n-au miscat un deget, astazi vine, inflacarat si plin de bucurie, saltand in casuta mea de mail, un mesaj de la Funeriu: „Ministrul Educaţiei salută decizia doamnei Cristiana Anghel de a renunța la greva foamei”.

Serios?! Dar pana acum unde ati stat pitit, domnule? Si de ce rasariti asa, triumfator fara merite si plin de patos? Aveti vreun rol aici, in afara de acela de… invizibil?

In interiorul mesajului mi-a fost dat sa citesc altele si mai si! „Mă bucur că a decis să renunțe la acest protest și o asigur că ministrul Educației a înțeles exact mesajul transmis. De aceea, toată activitatea ministerului și întreg conținutul Legii Educației Naționale promovate de Guvern conțin excact măsurile care vor duce la eliminarea arbitrariului din viața elevilor, profesorilor și părinților.”

Nu stiu de ce am impresia ca se discuta despre o alta lume aici, despre o alta lege, despre o… educatie pe bune, despre un viitor al copiilor nostri si al profesorilor lor! Nu stiu de ce mi se contureaza in minte imaginea unui om responsabil si drept… caruia chiar ii pasa.

Cunoscand insa adevarata situatie… raman convinsa ca nici infometarea pana la moarte nu ar putea fi luata in serios in tara noastra. Cat despre educatie… ea incepe sa sune a gol. Numai tupeul creste, creste, creste…