Formele prostiei
O fetiţă plângea, astăzi, de zor. Mama ei pusese o revistă în sacoşă, dar ea voia s-o ţină în mână. Pentru a o împăca, mama a scos revista.
– Uite, vezi, ai îndoiat-o!, a protestat pitica.
– Taci, nu mai vorbi prostii! Nu am îndoiat-o!
Mama voia doar să încheie discuţia şi să nu aibă vreo vină.
Credeam că prostia spusă de copilă era îndoiat în locul lui îndoit, dar… cine-s eu să-mi dau cu părerea?
2 Comments
Gabi Rotaru
Pe mine ma distreaza fiica-mea cand baga cate-o duma de asta si ii cant in struna de fiecare data.
Bineinteles ca nevasta-mea turbeaza instant 🙂
anda_elena
Nu e bine nici măcar să stâlceşti cuvintele, repetând aşa, după copil – d’apoi să faci, voit, greşeli de vorbire!
Şi eu aş turba – dacă asta te fericeşte cu ceva :).