Un final şi un bilanţ

Ne-am învăţat să ne facem, mereu, la final de an, o socoteală. Să punem într-o balanţă bune şi rele şi să le privim cum atârnă. Să suflăm peste bune, să le înmulţim şi să le trecem pragul următorului an. Să ne încruntăm la rele şi să încercăm să le punem piedică pentru viitor. Apoi… punct. De multe ori, până la încheierea următorului an, abia mai avem timp să respirăm. Să gândim… să facem un bilanţ… cu atât mai puţin.

E trist să descoperi, la sfârşitul lui decembrie, că ai eşecuri pe plus. Sau, oricum, mai multe decât se estimase. În acelaşi timp, e comod ca descoperirea asta să existe doar o dată în an. Mai ales că se ataşează la ea multele planuri de viitor care îndulcesc, parcă… imaginea noastră un pic şifonată.

Eu, una, vreau să încetez să mă mai amăgesc! Vreau să redevin copilul care, înainte de a adormi, îşi făcea timp să mai privească, per ansamblu, ziua pe care tocmai o încheia. Îmi doresc ca, zi de zi, pe lângă rutină, să existe şi momente speciale. Realizări. Nu sunt planuri mari! Şi nu mă refer, neapărat, la realizări financiare ori prea costisitoare. Poţi face mult şi cu puţin. Te poţi purta frumos cu un om, poţi ajuta, poţi smulge un zâmbet, poţi mângâia, poţi încuraja! Poți mulțumi! Poţi să ieşi la o plimbare ori să-ţi cumperi o carte bună, să inviţi un prieten la teatru, să evadezi un week-end de acasă…!

Ne întâlnim de atâtea ori şi ne întrebăm ce mai facem?, iar răspunsurile sunt clasice, repetitive, fără viaţă. Nimic deosebit. La fel. Cum mă ştii. Şcoală. Serviciu. Casă. De făcut, facem ceva. Şi… în acelaşi timp, permitem timpului să treacă pe lângă noi, nu prin noi. Preocupaţi de grijile zilnice, uităm să mai trăim. Şi uităm cele mai importante griji… alea de a verifica dacă am avut sau nu o zi frumoasă, ce am greşit, ce am putea repara, cum am putea urca mai bine drumul nostru prin zile, săptămâni, luni, ani…

Tot timpul aşteptăm ca alţii să facă şi să dreagă. E cazul să începem să îmbunătăţim şi noi atmosfera din viaţa noastră, dar şi pe cea din jur! Iar una dintre soluţii – cheia marilor succese – ar fi bilanţurile mai dese. Doar aşa putem cizela, adăuga, corecta din mers, mereu, calea pe care păşim. Doar aşa, bilanţul de sfârşit de an ar putea avea un rezultat cu adevărat satisfăcător.