Hotia – intre banc si realitate
La Congresul International al Vamesilor, cativa domni discuta intre ei si, din vorba in vorba, ajung la momentul adevarului.
-Sincer, voua cat timp va trebuie sa va luati BMW?, intreaba unul.
– O luna-doua…, zice ungurul.
– Mie putin mai mult, vreo patru luni, raspunde si bulgarul.
Si tot asa, francezul, italianul, americanul… Fiecare – de la o luna pana la cateva luni.
Vine randul romanului, care ii uimeste pe toti:
– Pai… mie imi trebuie vreun an-doi sa fac treaba asta!
Toti isi dau coate si rad:
– Cum se poate asa ceva? Tocmai la voi, recunoscuti pentru siretlicuri, sa dureze atat?
– Pai da, raspunde vamesul roman. BMW-ul e o companie mare!
-Sincer, voua cat timp va trebuie sa va luati BMW?, intreaba unul.
– O luna-doua…, zice ungurul.
– Mie putin mai mult, vreo patru luni, raspunde si bulgarul.
Si tot asa, francezul, italianul, americanul… Fiecare – de la o luna pana la cateva luni.
Vine randul romanului, care ii uimeste pe toti:
– Pai… mie imi trebuie vreun an-doi sa fac treaba asta!
Toti isi dau coate si rad:
– Cum se poate asa ceva? Tocmai la voi, recunoscuti pentru siretlicuri, sa dureze atat?
– Pai da, raspunde vamesul roman. BMW-ul e o companie mare!
Asta a fost bancul. Realitatea e cea pe care o stim cu totii. Am ametit de atata vorbarie despre aderarea la Schengen, vama, vamesi, coruptie, anticoruptie, mita, spaga, cadou, trafic de si trafic cu…
Bancul, in esenta lui, nu se refera doar la unii vamesi, ci si la alti lucratori, la alte functii.
Ne-am obisnuit ca, prin natura noastra, sa fim niste hoti. Furam, inca din scoala. Copiem. Si, astfel, furtul ni se pare normal.
N-o sa ma apuc de judecat. Si nici n-o sa spun ca eu sunt pura. Nici n-o sa arunc cu piatra. Stim deja ca exista pilda cu vamesul si fariseul si ca Zaheu vamesul s-a pocait – ca oricine se poate intoarce de la rau, candva.
Ma voi referi, in schimb, la masura in care se fura. Cum – a gresi e omeneste si hotia e o greseala, sa spunem ca furtul e in firea umana. Dar, cum, cat…?
Una e sa ai borcanul cu miere si sa bagi si tu un deget, sa te linciuresti multumit, si alta e sa-ti infigi mana pana la umar si sa bagi si capul in borcan. Hotia si habotnicia nu vor face casa buna vreodata.
Riscul e sa cazi cu totul in borcan si sa ti se puna capacul, ori sa se sparga borcanul. Socoteala se da si pentru degetul de miere, d’apoi pentru pagube mai mari! Hotul neprins, negustor cinstit, adevarat! – dar asteapta, negustorule, ca unul sau altul sa aiba interesul de a te da in gat. Si atunci – pazea! Nimeni nu te va mai feri, si-ti vei sparge fundul de la busitura!
Ne-am obisnuit ca, prin natura noastra, sa fim niste hoti. Furam, inca din scoala. Copiem. Si, astfel, furtul ni se pare normal.
N-o sa ma apuc de judecat. Si nici n-o sa spun ca eu sunt pura. Nici n-o sa arunc cu piatra. Stim deja ca exista pilda cu vamesul si fariseul si ca Zaheu vamesul s-a pocait – ca oricine se poate intoarce de la rau, candva.
Ma voi referi, in schimb, la masura in care se fura. Cum – a gresi e omeneste si hotia e o greseala, sa spunem ca furtul e in firea umana. Dar, cum, cat…?
Una e sa ai borcanul cu miere si sa bagi si tu un deget, sa te linciuresti multumit, si alta e sa-ti infigi mana pana la umar si sa bagi si capul in borcan. Hotia si habotnicia nu vor face casa buna vreodata.
Riscul e sa cazi cu totul in borcan si sa ti se puna capacul, ori sa se sparga borcanul. Socoteala se da si pentru degetul de miere, d’apoi pentru pagube mai mari! Hotul neprins, negustor cinstit, adevarat! – dar asteapta, negustorule, ca unul sau altul sa aiba interesul de a te da in gat. Si atunci – pazea! Nimeni nu te va mai feri, si-ti vei sparge fundul de la busitura!
Aceasta postare este pentru toti cei care nu se multumesc cu un BMW si vor intreaga companie. La multi ani dupa gratii!
One Comment
Anonymous
tare bancul 🙂