Omul credincios e un prost – spune desteptul…
De multe ori, citesc pe forumuri si pe bloguri comentarii pline de ura cu privire la crestini si la religie, in general. Oamenii care cred sunt numiti indobitociti, analfabeti, prosti, fara cultura si cu un mare spirit de turma.
Aceasta fiind introducerea, astazi vom vorbi despre Constantin Brancoveanu. Un boier de seama. Un mare invatat, vorbitor de greaca, latina, slavona. A fost domn al Tarii Romanesti, perioada marcata de progres economic si cultural artistic, de modernizare a statului, de reformare a sistemului fiscal. A urmarit indeaproape constructiile religioase si laice, a sustinut scolile si tiparul, a infiintat Academia Domneasca din Bucuresti.
Constantin Brancoveanu este omul care nu a renuntat la credinta ortodoxa pentru nicio favoare lumeasca. A stat sapte ani la inchisoare in Istanbul si a privit, apoi, cum, unul cate unul, fiii lui au primit moarte muceniceasca. La final, el insusi a ingenuncheat si a acceptat sa i se taie capul.
Cata credinta a putut sa aiba domnitorul! Un om cult, nu? Un om care putea oricand sa-i aiba pe turci la picioare, prin simplul gest de a se declara mahomedan.
Cata putere in fata promisiunilor desarte si in fata durerii! Cat de cutremurator este momentul, redat atat de frumos prin versurile din Balada lui Constantin Brancoveanu!
Constantine Brancovene,
Nu-mi grai vorbe viclene,
De ti-e mila de copii
Si de vrei ca sa mai fii
Lasa legea crestineasca
Si te da-n legea turceasca!”
„Faca Dumnezeu ce-o vrea,
Chiar pe toti de ne-ati taia
Nu ma las de legea mea!”
(…)
Sultanul din foisor
De-te semn la Imbrohor.
Doi gealati veneau curand
Sabiile fluturand
Si spre robi daca mergeau
Din coconi isi alegeau
Pe cel mare si frumos
Si-l puneau pe scaun jos
Si pala-i repezea
Capul iata-l reteza,
Brancoveanu greu ofta
Si din gura cuvanta:
„Doamne, fie voia Ta!”
(…)
„Caini turbati, turci, lifta rea
De-ati manca si carnea mea
Sa stiti c-a murit crestin
Brancoveanu Constantin!”
(fragment din Balada lui Constantin Brancoveanu)
Astazi, sunt pomeniti Sfintii Martiri Brancoveni: Constantin Voda cu cei patru fii ai sai, Constantin, Stefan, Radu si Matei, dar si sfetnicul Ianache. Ei fac parte dintre primii sfinti romani canonizati de Biserica Ortodoxa.
Citeste mai multe despre Constantin Brancoveanu: aici.
S-ar putea să îți placă
Fetele s-au întors acasă
O imagine cât o mie de cuvinte
2 Comments
Anonymous
si de ce ti se pare tie nenea Brancoveanu atat de intelept incat si-a lasat familie sa moara apoi s-a sinucis doar in numele credintei? de ce vezi asta ca e o mare realizare?
Si-a ucis familie pentru credinta…mmm…nu prea mi se pare a fi cea mai buna alegere si nici cea mai inteleapta!
anda_elena
In primul rand, nenea Brancoveanu Constantin nu era un prost – in sensul asta, folosit azi de multi. Era cult, instarit, deschizator de drumuri in educatie, cultura, s.a.
A ales sa traiasca si sa moara crestin. Decat sa traiasca o viata in umilinta, a ales sa moara cu demnitate. A crezut in Dumnezeu – Dumnezeul crestinilor – si a fost ferm in credinta sa. A ales mantuirea – nu doar pentru el, ci si pentru familia lui. Pentru ca moartea, in credinta noastra, nu inseamna sfarsitul vietii, ci trecerea la adevarata Viata.
Ca o paranteza, crezi ca daca alegea viata asta, pamanteasca, turcii se tineau de promisiune? Ei nu doreau decat averea domnului. De ce i-au omorat pe fii? Ca sa nu existe urmasi la tron. Si trecuti la islam, turcii tot ar fi gasit un motiv sa-i elimine. In acest caz, unde ar fi fost realizarea si marea decizie inteleapta? Si-ar fi prelungit cateva zile, cativa ani de trai – indepartandu-se de ceea ce a considerat ca este si de ceea ce este cu adevarat dreapta credinta. Atat.