Câteodată… cum mă simt când nu mă simt

Câteodată mă privesc
și nu mă recunosc.
Dacă n-ar fi oglinzi
aș crede că arăt altfel
și nici nu mi-ar păsa,
de fapt, cum arăt.

V-aș povesti doar
despre cum mă simt
când mă simt.
Și despre cum nu mă simt
când nimic nu simt.

V-aș povesti despre
culorile pe care le văd,
despre cum mă bucur
de fiecare respirație,
despre cum mă eliberez
de fiecare oftat.

V-aș povesti despre temerile
care-mi încruntă fruntea
și despre ridurile
de la buze și de la ochi
pe care le fac atunci
când râd cu toată inima.

V-aș povesti despre
cât de tare doare iubirea
și despre cât de mult
iubesc fără să-mi pese
de vreo durere.

Câteodată mă privesc
și nu mă recunosc.
M-aș dezbrăca de mine
și aș lepăda cu totul
lanțurile care mă țin
în fața oglinzii,
forțându-mă să mă uit
în ochii unui străin.