Când ziua-i zi, de ce vorbim despre noapte?! Explicații pe înțelesul copiilor

– Afară este zi sau noapte?

– E zi! Uite ce lumină e! E soarele pe cer! Haha, ce amuzant, cum să-ți treacă prin minte să răspunzi că e noapte?

– Ține minte, copilul meu. Va veni vremea în care unii vor veni la tine, în mijlocul zilei, să-ți spună că e noapte.

– Imposibil!

– Nimic nu-i imposibil!

– Atunci… am să le spun că n-au dreptate!

– Poți încerca. O perioadă. Dar nu e neapărat rostul tău să încerci să-i convingi. Rostul tău e, însă, acela de a nu te lăsa convinsă că, în mijlocul zilei e… noapte!

– Și să-i las pe ei, așa, să creadă ce vor?

– Să-i lași… Poate ei chiar asta cred. Nu suntem noi nimeni să-i judecăm. Dar nici nu trebuie să-i aplaudăm. Să-i încurajăm în ideile lor. Trebuie doar să-i iubim. Și să ne rugăm pentru ei.

– E greu…

– E foarte greu, adevărat. Important e să-ți păstrezi tu zilele și nopțile, așa cum ne-au fost ele date.

***

***

– Mami, auzi?… Și dacă într-o zi, într-o zi cu lumină multă și soare… eu îți voi spune că e întuneric și noapte?

– Orice mi-ai spune și orice ai crede, eu voi fi lângă tine. Și te voi iubi necondiționat.

– Chiar și așa?

– Chiar și așa. Rămânem mereu în aceeași echipă. Dar nu vom obliga pe nimeni altcineva să vadă ca tine sau ca mine. În lumea noastră, vom putea spune zilei că e noapte… Dar cu noi sau fără noi… ziua va continua să fie zi și noaptea – noapte.