De ce m-aș simți discriminată de Referendumul pentru Familie?

O strategie (proastă sau mai puțin proastă) de marketing a unui mall bucureștean a reaprins discuțiile cu privire la Referendumul pentru definiția Căsătoriei în România – numit, generic, Referendumul pentru Familie. Căci e foarte simplu și de efect să pornești de la un caz particular și să generalizezi. De fapt, să împroști cu noroi acolo unde ai tu interesul s-o faci – chiar dacă una n-are legătură cu cealaltă.

O femeie cu doi copii nu a primit un pachet Family pentru că, neavând marele soț lângă ea, nu s-a considerat că ea și copiii formează o familie. Nasol. Căci și ea, divorțată, alături de prunci formează o familie, și eu formez, alături de copila mea, o familie. Copila are doi părinți și o legătură frumoasă cu ei, părinții alcătuiesc, pentru ea, o echipă, dar soțul și soția nu mai există. Familia, deci, s-a spart – dar nu își schimbă titulatura. Aici pun primul punct, în care am văzut de la ce s-a pornit. Ok. Și, acum? Clar, Referendumul e de vină! De ce? Cum, de ce? Păi, acolo se vorbește despre bărbat și femeie. Așa, și?

Să vedem. Referendumul este pentru a defini Căsătoria – ca fiind nu între „soți”, cum se spune până acum, ci între „un bărbat și o femeie”. Și aici ar trebui să punem total punct întregii presupuse legături care s-a format între cele două subiecte. Pentru că, exact până aici, cine are de înțeles, înțelege.

Dar eu n-o să pun punct. Și-o să explic. Pentru că eu, așa-zisă mamă singură care, de fapt, știți voi, nu-s niciodată o mamă singură, nu mă simt discriminată pe motiv că se dorește a se formula în Constituția României că o căsătorie înseamnă închegarea legăturii dintre „un bărbat și o femeie”. Referendumul nu este împotriva mamelor singure sau a taților singuri. Referendumul face referire la că-să-to-ri-e, dorind să clarifice noțiunea de soți într-o că-să-to-rie.

Eu, când m-am măritat, m-am măritat cu un bărbat. Bărbatul, când s-a însurat cu mine, și-a luat o femeie. Chiar și dacă nu ne-am fi căsătorit și-am fi făcut copilul, copilul acesta nu s-ar fi putut naște decât în urma unor legături dintre „un bărbat și o femeie”. Și-am fi format și așa o familie, căci Constituția ne dă dreptul la „viață intimă, familială și privată”.

Deci. Strategia (proastă sau mai puțin proastă) de marketing a mall-ului bucureștean e una, Referendumul e cu totul altceva. La mall s-au luat de familie, în referendum se discută despre căsătorie și, logic, despre familia care se naște din această unitate. Care va rezista în timp sau nu… Referendumul este despre definiția căsătoriei, nu despre redefinirea familiei.

Familia mi-e beteagă. Nu mi-am propus dar, iată, și eu îngroș rândurile familiilor monoparentale. Dar asta nu înseamnă că ar trebui să încep să mă revolt împotriva familiilor în care soțul și soția, bărbatul și femeia își duc crucea și viața împreună. Din contra! Mă bucur de ei și de copilașii lor. Inclusiv copilul mi-l învăț să se bucure pentru colegii care locuiesc alături de amândoi părinții, în aceeași casă. Pentru că acolo e firescul și pentru că noi, deși suntem la fel de firești, ar fi ideal să însemnăm excepțiile, nu regula.