Maria-Paula,  OAMENI - în fiecare zi,  Pentru minte

Iubirea și durerea dintr-o bucată de pâine

– Mami, dacă n-am avea ce mânca și ai găsi o bucată de pâine… ai rupe-o în două. O parte ar fi mai mică și una mai mare. Pe care ai păstra-o pentru tine și pe care mi-ai oferi-o?

Am zâmbit. Știu poveștile cu prietenii și cu prietenia, cu mărul cel mare și cu mărul cel mic, cu decizia de a oferi ce-i mai bun aproapelui și cu mulțumirea de-a mânca partea mai mică, văzându-l pe celălalt fericit și sătul.

Știu însă și partea cu inima de mamă. Mi-e imposibil să înțeleg, să simt vreun pic… cam cât de greu mi-ar fi să nu am cu ce să-mi hrănesc pruncul. Știu, însă, că n-am mințit atunci când am răspuns:

– Pentru că sunt mama ta, te iubesc și trebuie să am grijă de tine, orice ar fi! Eu n-aș rupe bucata de pâine în două. Ți-aș da-o ție, toată, s-o mănânci. Și dacă tu te-ai sătura și-ar mai rămâne o bucățică, abia atunci aș mânca și eu.

În fața mesei pline cu mâncare am simțit că mi se pune un nod în gât și mi-am stăpânit cu greu lacrimile. Maria a lăsat lingura din mână și m-a îmbrățișat cum numai ea știe – ștergând, parcă, cu buretele, supărările de dinainte.

Apoi am continuat să mâncăm. Am continuat să mâncăm, chiar dacă uneori zicem: Offf, iar la masă, iar mâncare, m-am săturat! Am continuat să mâncăm, dând slavă lui Dumnezeu că avem tristeți din astea și nu tristeți în care să nu știm când va fi următoarea masă și în ce va consta aceasta… Am continuat să mâncăm, cu gândul la atâția copii care n-au.

felii de paine - paine de casa

Aproape de noi, oamenii suferă de foame.  Departe de noi, oamenii suferă de foame. Unul din opt locuitori din lumea asta mare suferă de foame. Și de sete!

Noi aruncăm la gunoi o treime dintre alimentele pe care le cumpărăm. Câteva zeci de kilograme pe an… fiecare.

De sărbători și în zilele cele mai obișnuite. Cât umplem cărucioare, portbagaje și burți? Și cât apucăm să mâncăm, până să ne plictisim și până să se strice?… Cât împărțim și cât bucurăm pe cei mai triști ca noi? Când ne vom trezi?… În lumea asta mare… multe mame n-au suficientă pâine pentru pruncii lor și pentru ele. În lumea asta mare, o pâine înseamnă bogăție.

4 Comments

  • Ioana

    Offff, da. Oricât îmi va fi de greu, am decis ca, în loc sa las mâncarea sa se strice, sa anticipez cât vom manca, restul sa ambalează și sa dau mai departe. Nu îmi iese încă, dar perseverezi.

    • anda_elena

      Așa ar trebui să facem cu toții. Măcar să conștientizăm risipa. Căci nici nu putem combate ceva ce, aparent, nu există! 🙁

  • Olga

    Anda, dragă! Mă faci să râd uneori, mă faci să plâng alteori, mă faci să fiu fericită sau tristă (nu o tristețe demoralizatoare ci o tristețe ziditoare gândindu-mă ce să fac eu însămi pentru a schimba ceva in viața cuiva care suferă). Niciodată nu citesc articolele tale fără ca ceva să nu rămână întipărit în minte pentru că tu scrii din inimă pentru inimă.
    Doamne ajută!

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *