Serviți o lecție despre servitul mesei

Servim micul dejun la ora 7.00, apoi servim prânzul la ora 13.00 și servim cina pe la 19.00. Dacă mai apucăm, mai servim și două gustări.

Asta cu servitul mesei încep s-o aud din ce în ce mai des la oameni care nu-s ospătari, nici chelneri, dar care… servesc la greu!

Nu, dom’le… de fapt… ei mănâncă! Iau masa. Dar li se pare mult mai interesant să exprime altfel. Din păcate, altfel nu înseamnă întotdeauna și corect.

Copilul meu nu poate spune, la masă fiind, că servește masa. Lui doar i se servește masa. El mănâncă. Dacă eu, mama, îi pun mâncarea în farfurie – îl servesc. Dacă vreau să ia și o gogoașă… îi spun: Ia o gogoașă! sau Mănâncă o gogoașă! sau… dacă vreau să o bag pe asta cu servitul, voi zice: Servește-te cu o gogoașă! Nu aștepta să-ți dau eu. Tu, pe tine, te (servește). Căci, dacă-i voi spune Servește gogoși, el va trebui să ia farfuria și să umble cu ea prin casă, pentru a servi lumea cu câte o gogoașă…

Deci… servitul mesei nu înseamnă mâncatul mesei… ci oferirea mâncării. De aceea, când noi mâncăm, nu servim masa, ci mâncăm! Luăm masa. Și, uneori, dacă nu ne-am săturat, ne mai servim – noi pe noi. Sau chemăm în ajutor ospătarul, pe mama ori pe bunica…