Filosofie cu şi despre flori
Nu uitaţi să iubiţi florile! Să le iubiţi parfumul, gingăşia, simplitatea şi, în acelaşi timp, splendoarea! Priviţi şi luaţi aminte la ele! Vieţile noastre sunt asemănătoare.
O floare ne învaţă că avem nevoie de pământ bun, de apă, de soare, de dragoste. Că îngrăşământul nu ne face rău, din contra. Că la un moment dat ne putem rupe, că putem fi dăruiţi, că ne putem muta într-o vază, că într-un viitor mai mult sau mai puţin îndepărtat ne vom ofili.
Sunt flori care ne învaţă să fim mândri, dar sunt şi flori care ne învaţă să fim smeriţi. Sunt flori care trăiesc şi mor. Sunt flori care mor şi renasc. Au toate culorile. Sunt galbene, roşii, albe, violet, portocalii, negre. Sunt mari, mici, singure, în bucheţele, înalte, joase, cu spini, fără spini…
Cu o floare nu se face primăvară, dar o floare îţi încântă privirea în orice anotimp.
Astăzi, Iisus a fost întâmpinat cu ramuri de finic și cu flori. Peste câteva zile, va fi răstignit.
S-ar putea să îți placă
Hai să ne pierdem!
Motive pentru care ii suntem datori mamei
