Hopa tropa prin oraş

Peripeţii până la aeroport

O bunicuţă a venit, mai demult, la Cimitirul „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (cel din drum spre Aeroport) să aranjeze pentru locul de veci. A privit interminabila vale, care face legătura cu oraşul – şi, a început să se jeluiască: Vaiii, dar cât este de departe! Băieţii de la pompe funebre au fost simpatici: Lăsaţi, doamnă, când o fi să fie, vă aducem noi cu maşina. Nu veniţi pe jos!
Situaţia, în mare, e comică. Numai că, faptul că e atât de greu să ajungi, ieşean fiind, până la cimitir, să aprinzi o lumânare la căpătâiul alor tăi – nu e deloc amuzant. Nu e amuzant nici să ajungi mai sus, la  Ciric, să te plimbi şi să te distrezi – atunci când ai maşină şi vrei să bei sau când – pur şi simplu, n-ai maşină. Sunt nişte curse speciale, care s-au mai şi înmulţit acum, de când s-a amenajat mai de Doamne ajută Ciricul. Bine că sunt! Dar, alea pornesc doar din Târgu Cucu, la anumite ore. Şi, până în Târgu Cucu, ce mai faci? Tragi aer în piept – că, dacă vrei la biserică sau la distracţie, înduri!

Însă, acelaşi traseu, aşa cum am precizat, face legătura şi cu Aeroportul Internaţional Iaşi. Cam cât poţi să înduri cu bagaj de 30 de kilograme, schimbând mijloace de trasnport în disperare, doar până la jumătatea destinaţiei? Sau, cât te costă taxiul? Hai, dacă eşti din Iaşi, mai merge. Măcar ştii să faci schimbul de mijloace de transport sau îi arăţi obrazul taximetristului, dacă te poartă aiurea, prin târg.
Dar, aeroportul, măi, nene, nu e făcut să-l folosească doar ieşenii! Aşa că, mai vin şi alţii, vai de ei – cu tren, autobuz sau microbuz, până în Iaşi. Hai să le explicăm că, din gară trebuie să ia tramvaiul 3 dintr-o direcţie sau 6 – din altă direcţie, să mergă până la capătul lui 6, dar nu şi până la capătul lui 3! Apoi, de acolo, de unde coboară, să dea cu banul. Să se suie într-un taxi sau să târăie bagajele după ei, să traverseze o stradă mare şi încă una mai mică şi să se roage să ajungă în staţia corectă, a vestitelor curse speciale către Ciric. Să coboare la Ciric şi să cheme un taxi de acolo sau – mai frumos! – s-o pornească teleleu prin pădure, c-or vedea ei, vreodată, un indicator cu un avion.
SAU! Dacă tot vrem să ne considerăm moderni, ieşeni civilizaţi şi locuitori într-o viitoare Capitală Culturală Europeană (doar dacă ne mutăm din oraş…) – nu mai bine scurtăm orice chin din ăsta jenant şi pledăm pentru înfiinţarea unui traseu de oameni normali?

În cadrul campaniei Ieşenii vor Aeroport – în care o mână de tineri luptă ca Iaşul să prindă contur – a fost lansată petiţia privind introducerea traseului de transport public Gara Iaşi – Aeroportul Internaţional Iaşi. Nu! Nu este încă o petiţie. Este o cerere de bun simţ, în contextul în care numai… 23.000 de pasageri au folosit serviciile traficului aeronautic al aeroportului ieşean în luna iunie 2013! 

Iesenii vor aeroport

Fără prea multe fiţe, introducerea unui traseu de transport public reprezintă o prioritate pentru a asigura confortul cetățenilor Iașului – care vor la cimitir, la Ciric sau la Aeroport – dar, şi a celorlalţi  locuitori din județele Moldovei și a turiștilor care ne vizitează.
Eu am semnat petiţia, pentru ca Iaşul să se trezească din amorţire.

2 Comments

  • Soferul Constantean

    In Constanta avem microbuze care fac curse regulate la aeroport, fie el Kogalniceanu sau Otopeni. Cred ca se poate gasi la un moment dat un cutezator care sa se gandeasca un pic si sa considere ca ar fi bine sa practice acest traseu regulat si non stop, ca de, avioanele au un orar destul de labartat incat sa fie curse si la 5 dupa masa si la 5 diminieata.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *