Pentru minte,  Pentru suflet,  Te-Ve(de)

În pielea lor: „Le permitem oamenilor să exteriorizeze ura pe care o simt pentru ei înşişi!”

Tot jucându-mă cu telecomanda, am nimerit… în pielea lor…(?!) La un film, de fapt – nimic impresionant. Şi, totuşi, eu am fost impresionată de câteva cuvinte pe care, de atunci, nu mai reuşesc să mi le scot din minte.

Doi doctori, chirurgi esteticieni, erau sătui de atâta falsitate în jurul lor. De frumuseţe artificială şi de minciună – pe care chiar ei le creau. Unul zicea că n-ar accepta în veci să-i pună nevestei lui silicoane, nici să-i mărească penisul feciorului. Şi atunci a răbufnit: Le permitem oamenilor să exteriorizeze ura pe care o simt pentru ei înşişi!


în pielea lor - supărare - nemulțumire - față acoperită de rușine

Poate că, pentru alţii, constatarea asta nu a însemnat mare lucru. Şi, totuşi, dacă stai să digeri un pic informaţia, descoperi exact asta. Că majoritatea celor care apelează la trucuri estetice nu se simt bine în pielea lor. Sunt complexaţi, frustraţi, nu iubesc nici oglinda – se urăsc! Vor să se modifice, dar lucrătura se face pe acelaşi tipar din care au fost plămădiţi. Dacă se vor opera, vor deveni mai frumoşi. Dar se vor simţi mai bine în pielea lor – ori vor păstra aceleaşi frustrări şi temeri şi sentimente negative? O operaţie va fi suficientă pentru a schimba ura în dragoste?…

6 Comments

  • Gabi Rotaru

    Eu n-as schimba nimic la mine. Nu pentru ca nu ma urasc, ci pentru ca nu-mi pasa de aspectul exterior.

    In schimb, gasesc alte moduri sa ma pedepsesc: tutun, sedentarism…
    Fiecare cu metodele sale 🙂

  • Oana

    A fost mereu important pentru familia mea sa ma rimelez, sa ma pieptan si sa ma imbrac frumos, dar mie imi repugna sa ma dau cu ruj ca sa ma admire cineva.
    Si intotdeauna am incercat sa fac ca mine, nu din incapatanare, ci ca sa ma simt eu bine cu mine insami. Familia extinsa nu e atat de fericita, dar mama cred ca m-a inteles intr-un final.
    Cu atat mai putin mi-as face vreo operatie estetica… in conditiile in care mi-e greu sa fac modificari minore. Desi in perioada liceului chiar ma machiam si imi placea sa arat bine. Acum mi se pare timp pierdut degeaba!

    • anda_elena

      Știu ce zici… și mie mi se mai spune că sunt „maică”. Dar cred că nu degeaba m-am străduit să învăț acceptarea de la interior spre exterior – și nu invers. Câtă vreme mă simt bine în pielea mea, câtă vreme mă îngrijesc pentru mine, nu pentru alții – alții sunt liberi să spună ce doresc, să aibă nemulțumiri, chiar să și jignească. Nu din răutate, ci dintr-un soi de… dezamăgire a lor. Nu pot fi altfel de dragul lor. Pot doar să fiu. Așa cum sunt, așa cum pot.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *