Ale tinereţii valuri,  Bucurii

Ștefan Epure – profesor la infinit si un pic de pensionar

Sufrageria noastra, luata pe nepregatite, n-a fost niciodata un loc de primit musafirii. Ea a reprezentat mereu o camera de studiu. Masa a fost plina de carti, manuale, caiete, hartii si hartiute. La ea s-au facut planuri si planificari, s-au corectat lucrari, s-au impletit destine. Nu stiu ce avea Ștefan Epure, tata, mereu de innoit, de pregatit, de aranjat. Pentru fiecare ora. Pentru fiecare clasa. Pentru fiecare elev. Ce, nu predai aceeasi istorie? Nu te plictisesti, la un moment dat? – il intrebam. NU!, imi raspundea el. De fiecare data e altfel!

Vorbea despre copiii lui de la scoala mai ceva ca despre copiii lui de acasa. Si-a pus sufletul in palma la fiecare. Si-a invatat elevii istorie, dar si bancuri si omenie. I-a lasat sa studieze, i-a lasat sa copieze, i-a lasat sa stie lectia pornind de la o gluma ori de la niste cuvinte cheie pe care sa nu le uite nici la maturitate. A dat petreceri pentru ei, a luat diplome pentru cel mai de gasca prof, a primit multumiri de la cei care i-au calcat pe urme. A primit mereu telefoane de ziua lui de la generatii de mult trecute.

Dupa 47 de ani de activitate si dupa 37 de ani la catedra, profesorul de istorie Ștefan Epure a iesit la pensie. Ce sadic pentru vremurile astea! Profesor… si apoi pensionar. Din lac in put, am putea spune. Lacul, in schimb, a fost aerul lui. Tare mi-as mai dori sa vad si acum tineri pasionati, inflacarati de dragul scolii si al elevilor, precum au fost tata si altii din generatia lui.

Proful Epure mi-a fost si mie prof. Am fost cu adevarat o norocoasa, pentru ca am putut sa-l cunosc si din perspectiva asta. Si am facut echipa buna impreuna. Atat de bine am stiut sa separam relatia de acasa cu cea de la scoala, incat chiar si unor profesori le-au trebuit vreo doi ani ca sa descopere ca eu sunt fata lu’ tata. Colegii s-au acomodat usor cu mine, intrusa, cu felul meu de a ma purta – ca si cu oricare alt profesor, cu felul lui de a se purta – ca si cu oricare alt elev.

Nu stiu ce urare se cuvine in acest moment… Pensionare frumoasa?! Nu suna prea bine, nici prea optimist…

Felicitari, domnule profesor Ștefan Epure! Felicitari si putere multa! Sa traiti bine si frumos, prin elevii elevilor dumneavoastra!

Ștefan Epure – profesor la infinit si un pic de pensionar

11 Comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *