Când moartea mă ia prin surprindere

Uneori simt nevoia să mă opresc din alergătură și nu pot. Fac planuri, strategii, promisiuni – și nu mă țin de niciunele… E greu. Aproape imposibil. Și descopăr, astfel, cam cât de mică mi-e voința.

Se întâmplă, însă, ca moartea să mă ia prin surprindere. Nu moartea mea. Deocamdată. O moarte. O moarte de departe. Pe care n-aș fi putut-o împiedica. Însă realizez cum aș fi putut influența viața de dinainte, un pic, în bine. Dacă aș fi fost acolo, prin preajmă. Fără alergătură, fără nepăsare. Nici n-aș fi depus cine știe ce efort. Doar m-aș fi arătat un pic mai binevoitoare. Poate că n-ar fi contat deloc implicarea mea. Dar aș fi știut astăzi că am dat de la mine un minim, cât mi-a stat în putință, ca unei vieți grele să atașez, din când în când, un zâmbet.

N-am făcut asta.

Continue Reading

Eu nu fac parte din lumea lui „altfel”

Dar tu de ce vorbești despre problemele tale? De ce mărturisești când ești tristă? Sau când nu știi ce simți? Sau când zâmbești – doar ca să chemi zâmbetul cel adevărat? De ce îți pui fotografie cu părul zburlit ori cu firele alea din sprânceană care niciodată nu stau cum trebuie? Nu știi că-n lumea virtuală poți fi altfel?

Anda Elena Pintilie - http://saptepietre.ro/

Niciodată nu am vrut să fiu altfel. Altfel decât sunt. Niciodată nu am vrut să pozez în altcineva, ca să plac lumii mai mult. Să-mi creez identități și fericiri care nu-mi aparțin. Să râd când vreau să zbier, să mă fac că fluier când gafez, să par o ideală în fața tuturor defectelor mele.

Deci – eu sunt eu. Și atât. Complet iubibilă și total de neiubit.

Continue Reading

Am absentat din lumea virtuală – și nu m-am săturat încă :)

Nu știu dacă și-a dat cineva seama c-am lipsit ori dacă i-a fost dor cuiva :)). Nu știu nici dacă-i pasă cuiva ce mai fac (bine, merci, apropos!). Dar știu că vreau să povestesc din experiența asta și din învățămintele pe care le-am tras.

Am cam foarte absentat din lumea virtuală. Nu în totalitate, deoarece serviciul presupune calculator și rețele de socializare. Dar pe conturile personale n-am activat, iar cu răspunsul la telefoane și la sms-uri nu m-am omorât. Așa că profit să spun acum Hristos a Înviat! și, cu bucurie să răspund la bucuria voastră: Adevărat a Înviat!

Revenind. Uneori e nevoie de o pauză. Poate că de multe ori ne-o promitem – mâine! – și tot de multe și de multe ori o amânăm.

Continue Reading