• pusa la zid - Anda Elena Pintilie
    Vorbe de duh

    Telegramă virtuală

    Sunt neînțeleasă. Zâmbesc. Sunt pretențioasă. Zâmbesc. De ce aș cere să mă înțeleagă cineva, când eu însămi știu cât pot fi de neînțeles? Zâmbesc.

    Uneori ar fi mai bine să tac și doar să zâmbesc.

  • Cerul şi pământul,  Haz de necaz,  Pietre...

    Printre crizanteme. Aici miroase a mort!

    Săptămâna trecută am fost la o înmormântare. Specific toamnei… m-am despărțit de bunicuța pe care am vizitat-o ducându-i un buchet de crizanteme. Logic, n-am fost singura care a procedat în acest fel. În toată biserica mirosea plăcut a tămâie, a flori de toamnă și a lumânări aprinse – pâlpâind de emoție și luminând calea femeii spre Împărăția lui Dumnezeu.

    Peste câteva zile am participat la un alt eveniment la care nu am mai adăugat lacrimi, ci doar zâmbete.

  • Ale tinereţii valuri,  Pentru suflet,  Vorbe de duh

    Zâmbetul – mă bagă și mă scoate din necazuri

    Sunt și am fost dintotdeauna omul care a crezut în soarele care apare după furtună. Furtună provocată de mine sau provocată de alții, furtună din care am decis să fac parte, furtună în care am fost aruncată din greșeală sau cu forța. Până acum, slavă lui Dumnezeu, am reușit să tot văd soarele. Chiar și atunci când mă aflam mână în mână cu deznădejdea, soarele s-a încăpățânat să apară și pe strada mea.

    Zâmbetul – mă bagă și mă scoate din necazuri
    Foto: Oana Nechifor

    Parte din soare e și zâmbetul meu. Zâmbet care, chiar dacă am crezut că-l voi pierde cândva, mi-a rămas aliat. Și nu e soare provocat de dinții poate (prea) galbeni :), ci e un soare și e un zâmbet care izvorăsc din suflet. Probabil că fără să zâmbesc aș muri.