Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase.
* Mă înfuriam pentru că nu aveam ce încălța, dar am întâlnit un om care nu avea picioare. (Proverb chinezesc)
* Dumnezeu nu te-a adus la ape adânci pentru ca să te înece, ci pentru că dușmanii tăi nu știu să înoate. (Steven Furtick)
* O patimă care îl preocupă pe omul contemporan
Acum doi ani și ceva aflasem bucuria și tristețea unei familii. Tânăra soție era însărcinată și, alături de soțul său, avea să primească un dar de preț! Un dar cu probleme la inimioară. Un Efrem.
Pe atunci, nu-mi era foarte cunoscut numele. Sfântul Efrem, chiar mai puțin de atât. Dar am început și eu să-mi îndrept gândul spre Efrem și să mă rog să facă Dumnezeu cum știe mai bine, ca bucuria să fie completă.
– Tu ce faci cu toate supărările de la tine din suflețel?, a fost întrebată, într-o zi, o fetiță.
– Le închid într-o cutie și le las acolo, să uit de ele!, a răspuns prunca, parcă prea matur pentru anii ei.
– Pare în regulă…, i-a răspuns doamna care începuse discuția. Dar cutia se poate răsturna oricând și-și poate pierde capacul…
Să ne imaginăm că în această grădină ar fi cinci pomișori și vreo 12 trandafiri. Imaginația ne-ar duce cu gândul fix la modul în care arăta grădina din fața blocului nostru – până în această dimineață.
– Dă-i, măi, un măr, că ţi-l plătesc eu!
Atât am auzit şi, apoi, am creat contextul. O bătrânică îşi cerea scuze pentru deranj şi pleca, o alta o alunga, iar a treia intervenise în discuţie. M-am uitat la ele. Aproximativ de-o vârstă – dar, atât de diferite!
Am tot citit, în ultima perioadă, despre fericire. Despre cât de aproape sau departe este ea – în funcţie de starea noastră de spirit.
– Costă 3 lei. Lăsăm aşa… sau renunţăm la o felie?
Am văzut ochii mari ai bătrânului, i-am simţit respiraţia oprită, pentru câteva secunde şi m-a terminat nehotărârea lui…
– Nu… e prea mult! De fapt… lăsaţi aşa…
M-am uitat să văd ce anume a cumpărat.