• Din online,  Pentru minte

    Fără Facebook pe plajă!

    Un nou proiect născut din nebuniile mele a fost aruncat în aer și a dat, vorba vine, viețile multora peste cap! 🙂 După o noapte de condus, miercuri dimineață la 7.00 eram la țărmul mării, cu prunca pe brațe, cu telefonul în rucsac și cu o hotărâre fermă: vacanța aceasta, pe plajă, nu se stă pe Facebook! 

    Iaca, fleoșc!, ar putea spune unii. Cunoscătorii, însă, știu că decizia nu-i deloc una ușoară. Am devenit dependenți! Eu, una, conștientizez faptul că, de multe ori, stau pierdută cu ochii în ecran. Aflu ce zice unul, ce face altul… și la final, când trag linie, de multe informații m-aș fi putut lipsi lejer. Iar timpul, timpul trecut și… pierdut!… nu mi-l mai dă nimeni înapoi.

  • Haz de necaz

    Jugul primei zile din an

    Se spune că, aşa cum ne începem anul, aşa-l vom continua. De aici – grămezile de supersţiţii care ne însoţesc la trecerea dintre ani. Avem bani mulţi la noi şi ceva roşu, intim, mâncăm struguri şi peşte… ne prindem de fundul pantalonilor şi sărim de cinci ori, facem trei tumbe şi urlăm la lună. În fine.

    Totuşi, dacă privim pe sub machiaj, pe sub lucrurile deja pregătite şi bine puse la punct, anume ca anul să fie frumos şi bun şi bogat… descoperim realitatea. Realitatea aceea de care încercăm să fugim şi care ne bate, mai mereu, pe umăr.

  • Ale tinereţii valuri,  Şcoala părinţilor

    Plastiliceală în familie

    Astăzi, am cumpărat câteva lucrușoare pentru copiii din campania Mărțișor de jucărie. Creioane colorate, carioci, plastilină. Plastilinăăă! Mi-am dat seama că nu am mai avut activități de genul ăsta din copilărie. Prin urmare, mi-am dat seama că nici Maria nu știe de plastilină. Așa că, am cumpărat o cutie și pentru noi.

    Mă înșelasem. Maria știa de plastilină. Aha, ca la Art Attack!, mi-a spus ea – și, m-a dat pe spate :). Știa ce-i aia, dar abia acum se pregătea să se joace. Între timp, acasă a apărut și George. Toți trei am tras aer în piept și ne-am pus pe fapte mari.

  • Ale tinereţii valuri,  Vorbe de duh

    Oficial – în concediu

    Pentru opt zile lucrătoare. Zece, în total. Primul gând mă duce spre odihnă. La stat cu picioarele în sus, în iarbă albastră, privind cerul verde… Cum n-am nici de unele, nici de altele, iar picioarele îmi sunt destul de bine înfipte în pământ, presimt că de somn prea mult nu va fi vorba. Că eu, nici în așteptarea primăverii nu dorm! 🙂

    Bateriile mi le voi încărca, însă, cu siguranță! Pentru… măcar șapte motive:

  • Hopa tropa prin oraş,  Pentru suflet

    ZOOM art fusion Festival

    Acum ceva timp, am fost invitată la o întâlnire, pentru a-mi fi prezentat un proiect. Un proiect care mi-a plăcut şi la care, mărturisesc, mi-aş fi dorit să pun umărul, împreună cu ai mei colegi bloggeri. Din varii motive, ideea aceasta nu a trecut la un… next level. În schimb, ideea organizatorilor a crescut şi s-a dezvoltat frumos. Rezultatele se vor vedea acum, la acest sfârşit de săptămână.

    Dacă eşti din Iaşi, tocmai ai primit o invitaţie specială la ZOOM art fusioin Festival!

  • Şcoala părinţilor,  Te-Ve(de)

    Copiii din ziua de azi

    Secvenţă dintr-un film. O doamnă trebuie să aibă grijă de-o puştoaică.

    – Mă duc să-ţi aduc o hârtie şi nişte creioane colorate, îi zice ea.

    – Da’ internet n-aveţi?, întreabă, cu sictir, copila…