Șoc. Firescul încă n-a murit

Așa, ca din senin, un domn de 40+ a făcut trei pași, a ajuns în dreptul soției și a sărutat-o. S-a retras la fel de firesc și a continuat discuția cu ea și cu fiul lor. Fiul era mai înalt cu un cap decât ei – dar încă puști. Gestul tatălui a fost nu doar […]

La mulți ani, tata!

E minunat, pentru că e al meu. Modelul meu de om adevărat și bun, de om vesel și iubit de alți oameni. E minunat și-i tânăr, pentru că așa a știut să se păstreze. Pentru că are drag de viață și pentru că găsește motive de zâmbet în orice întristare. E minunat, pentru că-i un bărbat […]

Familia Epure – 41 de anișori :)

2 august – ziua LUI. 6 august – ziua EI. 17 august – ziua LOR. Și-a noastră, trăitori în neamul lu’ Epure :). Dragii mei dragi au împlinit astăzi 41 de ani de căsnicie. 41 de ani presărați cu de toate – dulci și amare, grele și ușoare, mângâietoare și înțepătoare. Eu n-am văzut în casă dragoste […]

Bunu, la 70 de ani – cel mai tânăr suflet

La mulți ani! Cum?! Câți? Nuuu, nu se poate! 🙂 Cam acesta e dialogul zilei. Un dialog amuzant și simpatic, despre un suflet cald și frumos, proaspăt ca unul de 7 ani – cu toate că buletinul anunță astăzi un zero în urma lui șapte. Tata a împlinit 70 de ani. Bunu – tot atâția […]

Viața-i (și va fi) frumoasă, băieți!

E final de proiect, final de carte, final al unei etape din viața tatălui meu și din viața acestui blog. Vă mulțumesc că ne-ați fost alături, că ați citit, că m-ați tras de urechi atunci când următorul capitol nu era încă postat – dar, voi doreați să citiți! 🙂

XXII. Florile recunoștinței

În clasă ocupăm aceleași locuri în care soarta ne-a reunit acum trei ani. Un singur loc a rămas liber, acela care ne reamintește drama prietenului nostru. A sosit clipa în care ne vom lua rămas bun de la draga noastră dirigintă. Îmi revine în minte, de parcă a fost ieri, prima întâlnire cu ea. A […]

XXI. Noapte de neuitat

Timpul curge nemilos de repede și noi petrecem ultimele zile în mediul agreabil și familial din școala de ucenici. Să ai inimă de piatră, ca să nu te înfiori la gândul despărțirii. Fără voie, melancolia năvălește asupra-mi rece, apăsătoare și o stare confuză, deprimantă e gata să mă copleșească. După absolvire, intri în angrenajul social […]