• Vorbe de duh

    Întâmplare din pădurea cu vise înșelătoare

    „Câteodată aș vrea să mă transform în statuie de gheață
    Fără lacrimi, fără doruri și fără dureri”…
    Așa gândea o copilă de mai, sprijinită de-un copac de noiembrie.

    Zâna frunzelor care cad i-a auzit dorința și a vorbit cu iarna.
    Au suflat amândouă vânt rece și uitare peste copila de mai,

  • Vorbe de duh

    Rătăciri și rătăcitori – scrieri de la biroul cu obiecte pierdute

    Ne rătăcim. De multe ori ne rătăcim lucrurile. Le pierdem pe sub pat ori prin buzunarele hainelor pe care le-am purtat cândva. Adesea, nu le mai găsim atunci când avem nevoie de ele. Ori uităm de ele. Și, cu siguranță, le zărim când vine vremea lor să iasă din nou la lumină. Când facem ordine. În casă, în garderobă, în toate cele dimprejurul nostru.

    Ne rătăcim. De multe ori ne rătăcim pe noi înșine.

  • BB: Maria-Paula,  Haz de necaz

    Maria spune

    Copila mea este în perioada aceea în care, fix atunci când doi adulți vorbesc, ea își amintește ceva. Nu doar că își amintește – dar în acel moment trebuie să și spună totul. Așa cum era de așteptat, se dovedește, de multe ori, că amintirile se inventează din mers și că, de fapt, ne confruntăm cu problema celor trei secunde în care nu i s-a acordat atenție.

    Buuun! Uneori lăsăm de la noi, în alte dăți o atenționăm că nu-i frumos, apoi îi explicăm că la vorbă se stă la rând – exact ca la coadă la covrigi, că trebuie să-i respecte pe cei din jur, mai ales dacă sunt/ vorbesc înaintea noastră, bla bla bla.