Despre Cruce în vreme de Coronavirus

Avem o cruce de dus. Cu responsabilitate, cu iubire, cu demnitate, cu credință.

Avem o cruce de dus. Cu asumare. În numele Tatălui, al Fiului și-al Sfântului Duh!

Avem de căzut la picioarele Crucii. Și de plâns. De rugat. De cerut iertare. Petru toate greșelile făcute cu voie și pentru toate cele fără de voie, pentru toate cele cu știință și pentru toate cele fără de știință săvârșite. Pentru cele cu gândul, cu lucrul, cu cuvântul, cu fapta… cu prea puțina responsabilitate, cu prea puțina iubire, cu prea puțina demnitate, cu prea puțina credință…

Dacă vrem sănătate – și conștientizăm că avem nevoie de sănătate trupească, dar și sufletească și de aia… cu capu’ – nu mai e vreme de indiferență! Nu mai e vreme de amânare!

Continue Reading

100 de cruci la 100 de ani

În contextul sărbătorii Unirii Principatelor, dar și a celor 100 de ani de la Marea Unire, la Palatul Culturii din Iași s-a deschis expoziția „Crucea, de la comunitate la comuniune. 100 de cruci la 100 de ani”. Până pe 4 martie, dacă ajungeți în zonă, puteți vedea obiecte folosite în practica religioasă – icoane, cruci – și lucrări de artă contemporană, cu tematică explicit sau implicit religioasă. Tipologia obiectelor este variată, de la icoană la pictură de șevalet și sculptură, de la artă populară la artă cultă.

Punctul de legătură în toate îl reprezintă Crucea – jertfă de sine asumată, depășire a propriilor limite și a barierelor dintre noi, sprijin și nădejde, semn înscris în creație, al biruinței morții.

Fragment de istorie - Valentin Scarlatescu - Foto Silviu Cluci
„Fragment de istorie” – Valentin Scărlătescu. Foto: Pr. Silviu Cluci
Continue Reading

Tu-ți asumi crucea sau refuzi să fii fraier?

A fost odată un omuleț care căra după sine o cruce. Vedea și la alții, dar nu-i păsa de ei. Se uita doar la crucea lui și nu înceta să-și plângă de milă. Vai, e atât de lungă, de lată, de grea, de plină de așchii, de nepotrivită pentru spatele său firav! Vai, dar ce-a greșit el să pătimească atât în viața asta? Să nu poată umbla și el hai-hui! Să nu poată avea umerii liberi…

Omulețul acesta, în loc să-și vadă de crucea lui și să și-o asume, se gândea la tot felul de tertipuri prin care să scape de ea. Sau măcar s-o transforme… Să nu mai fie atât de lungă, de lată, de grea, de plină de așchii, de nepotrivită pentru spatele său firav! Așa că s-a pus pe treabă. Credea că e mare creator – sau creativ…  Și-a tăiat, și-a aranjat, și-a făcut aproape o cruce-rucsăcel.

Continue Reading