Am tot stat și m-am gândit la EA…
A ținut Cerul în pântecele său. E Maica Domnului! Și, totuși, asta n-o împiedică să fie și să rămână Mama noastră! A tuturor! A unor ticăloși, a unor păcătoși, a unor veșnic trădători!
Sfinții Împărați Constantin și Elena
Înainte de o luptă importantă, în care existau puține șanse ca împăratul Constantin să iasă învingător, s-a întâmplat o minune. Ziua, în amiaza mare, a apărut pe cer o cruce luminoasă și un mesaj scris din stele: Prin acest semn vei învinge! Apoi, noaptea, Constantin a văzut în vis pe Iisus Hristos, care-l îndemna să-și facă steag ostășesc cu semnul Sfintei Cruci pe el. Așa a biruit împăratul în luptă și a eliberat cetățenii Romei de tirania celui care îi conducea – Maxențiu.
Încredințat că ajutorul i-a venit de la Dumnezeul creștinilor, Constantin a oprit prigoana împotriva acestora și a dat libertate credinței în împărăția romanilor.
Ziua Mamei noastre
Noul an bisericesc debutează cu sărbătorirea unui eveniment deosebit – naşterea Maicii Domnului. Ziua de astăzi marchează începutul mântuirii noastre.
Maica Domnului este mama lui Hristos şi mamă a întregului neam creştinesc. Mamă a mea, Mamă a maicii mele, Mamă a copilului meu!
Mai avem o șansă
Spuneam, cândva, că nu e totul pierdut. Şi-am oferit doar trei exemple – suficient de relevante!
Astăzi, vin cu o completare.
Intrarea Maicii Domnului în Biserică
Ioachim şi Ana erau bătrâni şi fără de prunci – o familie de ocară în faţa oamenilor, o familie care nu primise, aparent, binecuvântarea lui Dumnezeu. Însă, drepţii Ioachim şi Ana nu au deznădăjduit, ci s-au rugat mereu, cu credinţă, pentru a avea un urmaş. Ei au făcut şi o promisiune, aceea de a-şi închina copilul lui Dumnezeu, la Templu (ceea ce numim azi Biserică).
Să ne schimbăm la faţă!
Într-o zi precum cea de astăzi, Mântuitorul a urcat pe muntele Tabor împreună cu apostolii Săi – Petru, Iacob şi Ioan. Atunci, El S-a arătat apostolilor drept ceea ce era – Fiul lui Dumnezeu. Hristos S-a schimbat la faţă, dar nu S-a transformat, nici nu a luat o altă înfăţisare – pur şi simplu şi-a arătat adevărata Lui faţă. A arătat slava dumnezeirii Sale – şi, din aceasta, doar o parte.
Schimbarea la faţă nu este doar a lui Hristos, ci şi a apostolilor – care s-au învrednicit să vadă îndumnezeirea firii omeneşti a Fiului lui Dumnezeu.
Pentru schimbarea noastră la faţă ar trebui să ne rugăm mereu. Ar trebui să urcăm muntele credinţei, să sporim în rugăciune şi în fapte bune. Să ne rugăm să fim învrediciţi şi pregătiţi a vedea măcar o rază din Soarele cel dumnezeiesc.
Parte din Sfânta Treime
Unim trei degete, ne facem Sfânta Cruce și rostim: În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin.
Așa (ar trebui să) ne începem, să ne continuăm și să ne sfârșim ziua.
Suntem botezați, participăm la slujbe, suntem cununați și înmormântați în numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh.
Întreaga noastră ființă este închinată Sfintei Treimi. Tot ceeea ce facem, săvârșim în numele Sfintei Treimi. Cum spunea părintele Stăniloae, viața noastră este plină de Treime.
Și, atunci, cum putem să avem dubii, referitor la existența Sfintei Treimi?