Adevărul – între lalele și mamele

lalele

Lalele, lalele… frumoasele mele lalele… Am cântat precum Luigi Ionescu la greu în copilărie, căci îmi plăcea melodia și simțeam eu că mi-s puse în valoare calitățile… Care calități? Citește mai departe.

Mamele, mamele, frumoasele mele mamele/ Să creșteți mari, cu sfârcuri tari… Nu doar despre lalele, ci și despre mamele am cântat o luuungă perioadă, până când m-au auzit ai mei.

Continue Reading

Să lungim lista superstițiilor!

Ca la fiecare început de an, chiloții roșii, banii din sutien, pupatul sub vâsc și multe alte asemenea superstiții camuflate în tradiții au încercat să-mi strice buna dispoziție. Pe oriunde mă întorc și pe oriunde mă răsucesc, cineva tot se găsește să-mi dea rețeta pentru un an perfect sau, din contra, îmi prezice numai dezastre – în funcție de acțiunile pe care le întreprind. După câteva mirări și câțiva nervi, am tras pe nas niște haz de necaz și-am început să creez, la rându-mi, stupizenii noi. Cine știe, poate are cineva nevoie de mai multe opreliști în mișcarea lui liniștită prin viață!

* Să nu-ți încarci niciodată telefonul în prima zi a anului. Altfel, în mai puțin de trei luni, nu vei mai putea să suni pe nimeni de pe el, iar conexiunea la internet va fi varză!

* Să nu lipsești de pe Facebook pe 1 ianuarie, ca să nu riști să stai în umbra virtuală un an întreg!

* Să tag-uiești de 70 de ori câte șapte din prietenii tăi și să le faci urări spumante și pline de artificii.

Continue Reading

Monstruozități fericite :)

Lucrăm, încă mult, în familie și încercăm, cot la cot, să fim creativi. Totuși, am început să realizez că sunt momente în care trebuie să dispar și să-mi las fata să fie, pur și simplu, pe picioarele ei! Ați crede că-i ușor. Adică… gata, mi-am luat de-o grijă! Pun copchilu’ la birou și mie nu-mi mai pasă. Ei, nu-mi pasă? Cum să nu-ți pese, când vezi că, în loc de albastru, cerul e verde, că un om e mai mare decât un copac sau că nu știu ce chestie fantastică n-a fost lipită fix acolo unde trebuia?!
Îți vine să urli, să iei și să faci tu – ori măcar să repari! – îți vine să scoți fum pe urechi și să întrebi: Ce-i porcăria asta? Îți vine să întrerupi jocul, să te pui pe explicat și bătut la cap. Totuși…
Când întoarce fericită fățuca spre tine și te întreabă

Continue Reading

Să ne amintim: Maria la trei ani :)

Peste o lună, pe vremea asta, vom fi la mare. De la ultima vară, timpul a trecut – parcă, în zbor! De la trei ani – Maria a ajuns la patru. De la 30… noi ne îndreptăm spre 31 de ani. Bătrânețile noastre contează mai puțin :). Însă, amintirile din concediul de acum un an sunt atât de vii în minte, încât pot spune că bălăceala și escapadele noastre au fost ieri. Amintirile au revenit cu atât mai drag în prezent, când am găsit notate în draft-ul blogului niște replici de pe-atunci, de-ale Mariei. Un procent dintr-o infinitate – la care a venit, cred, vremea să dau publicare. Pentru că ar fi păcat să nu ne amuzăm puțin, împreună! 🙂

Continue Reading