Șoc. Firescul încă n-a murit

Așa, ca din senin, un domn de 40+ a făcut trei pași, a ajuns în dreptul soției și a sărutat-o. S-a retras la fel de firesc și a continuat discuția cu ea și cu fiul lor. Fiul era mai înalt cu un cap decât ei – dar încă puști.

Gestul tatălui a fost nu doar firesc, ci probabil și o obișnuință. Soția a răspuns fericită la sărut, iar băiatul n-a schițat niciun semn din acela al tinerei generații, care strâmbă din nas și se rușinează cu babacii…

Secvența la care am asistat a durat câteva secunde

Continue Reading

Tu îți iubești copilul? Mai gândește-te!

Ne tot amăgim că suntem moderni, că facem cursuri de parenting, că știm cum să motivăm și să iubim necondiționat copiii, că putem rezista unor tentații de a-i lovi, pedepsi, umili, că suntem mai șmecheri decât părinții noștri, mai răbdători și mai culți, că apelăm deschis la ajutor specializat pentru a-i încuraja pe cei mici să scape de frici și depresii. În realitate, la bază am rămas la fel de putrezi – sau poate suntem chiar mai rău decât am bănui. Căci nu-i suficient să știi teorie, nici să iubești copilul punându-l într-o bulă de cristal, care să-l ferească de factorii externi.

fetita privind spre zari albastre

Culmea e că factorii externi cei mai apropiați rămânem tot noi, familia, părinții, împreună sau separat, cu toate bunele și relele noastre, cu toate neputințele noastre, cu toți bolovanii pe care-i purtăm după noi, de-a lungul vieții… și pe care-i descărcăm, mai rar sau mai des, pe umerii pruncilor din dotare. Nu ne iubim copiii doar prin a-i aduce pe lume – ci și prin felul în care îi aducem pe lume. Nu ne iubim copiii numai cu jucării, dulciuri și bani… și cu timp oferit printre picături. Nu ne iubim copiii doar la ocazii speciale, când ne fac pe plac și-s, vorba aia… cuminți – că ne lasă pe noi în pace.

În ultima perioadă am început să observ tot mai multe dovezi de neiubire… 

Continue Reading

Când nu e tocmai ce-ai visat – realitatea ar putea să întreacă așteptările

Am trecut prin multe belele în viață. Ok, nu chiar atât de multe… Chiar și așa, însă, aș putea găsi infinite motive de nemulțumire. Căci nu-i greu să fii nemulțumit – greu e să fii recunoscător! Și, chiar așa, pentru ce-ai fi recunoscător când îți iei șuturi de la oamenii pe care ți i-ai lipit de suflet? Pentru ce-ai fi recunoscător când ești trădat, când tu muncești și alții culeg roadele, când tu faci bine și ești răsplătit cu rău, când tu iubești și ți se răspunde cu ură, când tu crezi că meriți mai mult – și descoperi nu numai că n-ai nimic de luat… ci mai trebuie să dai și dobândă?!

Continue Reading

Ora de religie. Greul de acum începe

E doar o fărâmă de luptă câștigată. Iar lupta nu e cu alții, ci cu noi înșine. Suntem creștini și, io’te șoc!, mulți recunoaștem asta. Suntem binecuvântați să fim creștini – dar, nu trebuie să ne mulțumim cu vechea ori cu proaspăta descoperire. Binecuvântarea nu vine din prea multe merite, ci din prea multă Iubire.

A ne culca acum pe lauri înseamnă a ne mulțumi cu o fărâmă de luptă câștigată și cu un întreg război pierdut. Căci, greul de abia acum începe. S-a câștigat o șansă. Revenind în vechea stare, aia de amorțire și de lâncezeală, de lipsă de comunicare și de implicare, de binecuvântare prost înțeleasă, nu vom face decât să ne autodistrugem.

Continue Reading

(i)Responsabili

Şi-am fost astăzi la locul faptei. Şi m-am simţit copil, pentru o clipă – şi m-am simţit ruşinată că-s om mare, vinovat şi iresponsabil…  Suntem mult în urma vremurilor şi-a civilizaţiei… Atât de simplu ne-ar fi să renaştem din prostia şi din lenea noastră şi atât de motivaţi ar trebui să fim de copiii noştri dar… nu ştiu… ceva ne ţine în loc.
Totuşi, azi am simţit şi un dram de speranţă! Azi am urcat în autocarul transformat în Laboratorul Verde al Reciclării şi m-am bucurat, alături de elevii ieşeni din clasele a III-a de vraja unei fapte bune.

Continue Reading

Mâine vizitez viitorul

Azi dimineață am primit o invitație la un eveniment. Am spus da, pentru că este de pe domeniul meu și pentru că ideea mi s-a părut interesantă. Mi-am propus ca mâine să fiu punctuală și m-am luat, apoi, cu altele.
În seara asta, am primit aceeași invitație de la Chinezu. Ei, în contextul acesta mi s-au aprins niște beculețe! 🙂 Pentru că, atât cât am reușit eu să-l cunosc pe Cristian China-Birta, știu că el nu ne-ar fi chemat în veci – pe ceilalți bloggeri și pe mine – la un eveniment care să nu fie cât se poate de fain! Așa că, beculețele mele nu s-au oprit din clipocit! Trebuia să aflu mai multe despre ceea ce are să se întâmple mâine dimineață! Prin urmare, nu doar pentru știrea din ziar, ci și pentru blog – am făcut o documentare ca la carte, de parcă m-aș pregăti să-i iau cel mai tare interviu prințului de pe Tărâmul Reciclării! 🙂

Continue Reading