Când nu e tocmai ce-ai visat – realitatea ar putea să întreacă așteptările

Am trecut prin multe belele în viață. Ok, nu chiar atât de multe… Chiar și așa, însă, aș putea găsi infinite motive de nemulțumire. Căci nu-i greu să fii nemulțumit – greu e să fii recunoscător! Și, chiar așa, pentru ce-ai fi recunoscător când îți iei șuturi de la oamenii pe care ți i-ai lipit de suflet? Pentru ce-ai fi recunoscător când ești trădat, când tu muncești și alții culeg roadele, când tu faci bine și ești răsplătit cu rău, când tu iubești și ți se răspunde cu ură, când tu crezi că meriți mai mult – și descoperi nu numai că n-ai nimic de luat… ci mai trebuie să dai și dobândă?!

Continue Reading

Ora de religie. Greul de acum începe

E doar o fărâmă de luptă câștigată. Iar lupta nu e cu alții, ci cu noi înșine. Suntem creștini și, io’te șoc!, mulți recunoaștem asta. Suntem binecuvântați să fim creștini – dar, nu trebuie să ne mulțumim cu vechea ori cu proaspăta descoperire. Binecuvântarea nu vine din prea multe merite, ci din prea multă Iubire.

A ne culca acum pe lauri înseamnă a ne mulțumi cu o fărâmă de luptă câștigată și cu un întreg război pierdut. Căci, greul de abia acum începe. S-a câștigat o șansă. Revenind în vechea stare, aia de amorțire și de lâncezeală, de lipsă de comunicare și de implicare, de binecuvântare prost înțeleasă, nu vom face decât să ne autodistrugem.

Continue Reading

(i)Responsabili

Şi-am fost astăzi la locul faptei. Şi m-am simţit copil, pentru o clipă – şi m-am simţit ruşinată că-s om mare, vinovat şi iresponsabil…  Suntem mult în urma vremurilor şi-a civilizaţiei… Atât de simplu ne-ar fi să renaştem din prostia şi din lenea noastră şi atât de motivaţi ar trebui să fim de copiii noştri dar… nu ştiu… ceva ne ţine în loc.
Totuşi, azi am simţit şi un dram de speranţă! Azi am urcat în autocarul transformat în Laboratorul Verde al Reciclării şi m-am bucurat, alături de elevii ieşeni din clasele a III-a de vraja unei fapte bune.

Continue Reading

Mâine vizitez viitorul

Azi dimineață am primit o invitație la un eveniment. Am spus da, pentru că este de pe domeniul meu și pentru că ideea mi s-a părut interesantă. Mi-am propus ca mâine să fiu punctuală și m-am luat, apoi, cu altele.
În seara asta, am primit aceeași invitație de la Chinezu. Ei, în contextul acesta mi s-au aprins niște beculețe! 🙂 Pentru că, atât cât am reușit eu să-l cunosc pe Cristian China-Birta, știu că el nu ne-ar fi chemat în veci – pe ceilalți bloggeri și pe mine – la un eveniment care să nu fie cât se poate de fain! Așa că, beculețele mele nu s-au oprit din clipocit! Trebuia să aflu mai multe despre ceea ce are să se întâmple mâine dimineață! Prin urmare, nu doar pentru știrea din ziar, ci și pentru blog – am făcut o documentare ca la carte, de parcă m-aș pregăti să-i iau cel mai tare interviu prințului de pe Tărâmul Reciclării! 🙂

Continue Reading

11 rânduri de suflet

Am avut şi am, în continuare, norocul de nişte părinţi pe care oricine şi i-ar dori. Nu sunt vedete, nu au bani mulţi, nu mi-au făcut toate mofturile. În schimb, mi-au oferit dragoste, prietenie, educaţie, libertate, sprijin, încredere. Ei mi-au fost temelie la ceea ce a însemnat descoperirea vieţii. M-au învăţat să iubesc oamenii, să le admir calităţile, să nu fiu atât de drastică în a le acuza defectele.

Prin propriul exemplu, m-au încurajat să stau în preajma persoanelor de la care am ce învăţa. Să le admir, dar să nu încerc să fiu o copie hidoasă a lor. Părinţii mei nu m-au grăbit şi nu m-au frânat inutil. M-au ajutat şi m-au lăsat să fiu eu – cu bune şi rele.

Nu i-am urmat în meseriile pe care le-au avut, nici în multe dintre ideile lor. Cu toate astea, îmi sunt modele! Zâmbetul, dragul de oameni, respectul pentru frumos, ataşamentul uriaş faţă de proprii copii – le-am moştenit de la ei!

Continue Reading