Rânduri de rămas-bun pentru un PUI de leu

Uneori, e timpul să-ți iei rămas-bun de la prieteni. Cu recunoștință, cu bucurie pentru tot ce-a fost… la bine și la greu.

Spun asta pentru că, uneori, prietenii pe care ți-i faci nu sunt tocmai oameni. Și nu c-ar fi neoameni – ci pentru că-s obiecte! 🙂 Dar nu orice fel de obiecte, ci obiecte de suflet.

Mult mai fidele decât oamenii și doldora de amintiri. De emoții. Ai trecut cu acești prieteni printr-o mulțime de aventuri. Ai petrecut ani întregi în prezența lor. Și mii de kilometri! 🙂 Te-au văzut când te-ai veselit – dar ți-au simțit și lacrimile, și furiile, și jalea, și fricile…

Uneori, e timpul să-ți iei rămas-bun de la prieteni, cât încă îți mai sunt prieteni. Și cât încă mai au forța și curajul

Continue Reading

Lasă-te smuls din prieteniile toxice – mâine le vei mulțumi neprietenilor

Unii oameni nu suportă să fie cicăliți. Să li se spună că greșesc. Unii oameni descoperă, în timp, că pot trăi doar cu lugu-lugu și cu aparentă liniște. Mi se pare firesc, pe de o parte. Cum să îndrăznească cineva să le atragă atenția, spre binele lor? Cum să vadă cineva răul spre care se îndreaptă și să le spună „stop”? Cum să își permită cineva să-și impună un punct de vedere, când ei n-au niciun punct de vedere?… Și, mai ales, când ei nu îndrăznesc să riposteze, să exprime ce-i deranjează, când ei n-au habar să comunice, dar asta nu-i împiedică să fie mândri și siguri de ei, să-și croiască false identități și să se bucure de lingușelile altora?

Prietenii cu scop precis știu să tacă. Știu ce și cum să răspundă. Știu cât să tragă de elastic, să nu se rupă – atâta timp cât țelul nu-i atins. Prietenii cu scop precis au timp. Nu se grăbesc. Și nici nu-i doare inima când omul de care se folosesc se distruge

Continue Reading

IX. Lauda face minuni

Meditațiile se fac după masă, în sala cantinei și în clase. Pedagogii ne dau în primire unor elevi din anul al treilea, ca să ne supravegheze. Este mult e învățat și de tocit, mai ales la acele discipline cu mulți termeni tehnici, greu de asimilat.
Clasa noastră deja s-a împărțit în elevi foarte buni la învățătură, buni și vreo câțiva cu probleme. Pe aceștia din urmă încercăm să-i ajutăm și noi. Colegul Mândru este localnic, dar s-a atașat de mine și vine la meditațiile noastre. Petrică, așa-l strigăm, este un băiat frumos și delicat. La început, mi-am zis că nu-l ajută memoria. Da’ de unde! Toată ziua fredonează melodii de muzică ușoară, are ureche muzicală și voce plăcută. Știe mai multe cântece în limbi străine, mai ales în italiană. Vorbește și maghiara.

Continue Reading

III. Nevoia de prieteni

Ziua de școală s-a terminat, iar restul timpului a stat sub semnul împărțirii pe meserii… Așa ceva nu se uită!
Amurgul s-a lăsat pe nesimțite. Soarele a dispărut într-o baltă sângerie, ce se revarsă pe coama dealului. A trecut o zi de toamnă deosebit de frumoasă, pe care acasă aș fi petrecut-o la muncile câmpului. Acum sunt aici, pe meleaguri străine și sunt trist, cum n-am mai fost niciodată. Stau pe banca de la intrare și privesc printre ulucile gardului. Băieții din anii mai mari încă se duc la cină.

Continue Reading