Despre Sfânta Cruce
Mulţi dintre noi purtăm o cruciuliţă la gât ca pe un talisman sau ca pe un simplu accesoriu. Ne mândrim cu dimensiunile crucii, cu materialul preţios din care este alcătuită, cu valoarea ei.
Uităm că o cruce nu e un simplu obiect, ci un semn prin care ne definim şi ne asumăm condiţia de creştin.
Un semn prin care ne mărturisim credinţa. Crucea trebuie purtată cu demnitate şi cu teamă, cu bucurie şi cu smerenie. Diavolii se tem de Cruce, în măsura în care noi credem în Ea.
Intrarea Domnului în Ierusalim (Floriile)
Sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim face trecerea de la postul de 40 de zile al Sfintelor Paşti la intrarea în Săptămâna Sfintelor Patimi ale lui Hristos. După ce Iisus îl înviase pe prietenul Său, Lazăr, care fusese mort timp de patru zile, mulţi dintre iudei au început să creadă în El. Din păcate, tot mulţi, îl invidiau şi-L duşmăneau.
Sfârşitul fiecăruia dintre noi
În ultima perioadă, am avut şoc după şoc, la aflarea unor veşti triste. Oameni relativ tineri s-au stins din viaţă, fără să dea semne, înainte, că ar suferi de vreo boală. Pur şi simplu. Să-i ierte Dumnezeu pe toţi şi să le odihnească sufletele în pace! Iar pe noi, pe cei încă vii, să nu ne lase să-i uităm. Să-i pomenim în rugăciunile noastre şi să nu trecem cu vederea faptul că şi sfârşitul fiecăruia dintre noi poate fi în următoarea secundă – mult mai devreme decât temutul sfârşit al lumii…
Ne culcăm uitând să ne facem o cruce, ne trezim şi ne începem o nouă zi fără să mulţumim pentru darul de-a mai fi. Luăm în râs cele sfinte, promitem că ne vom pocăi la bătrâneţe, că atunci vom posti, ne vom spovedi, ne vom împărtăşi… Ne credem eterni şi spunem că trăim clipa, fără să ne pese de ceea ce va urma. Totuşi… avem garanţia unui al doisprezecelea ceas?…
Duminica Floriilor
Astazi este, asa cum am mai auzit spunandu-se, o sarbatoare intristata. Un motiv de bucurie si unul de meditatie, de suspin si de doliu. Stim foarte bine ca acum 2000 de ani poporul L-a intampinat pe Iisus cu „Osana intru cei de sus, bine este cuvantat Cel ce vine intru numele Domnului!”. Apoi, la doar cateva zile, se striga: „Rastigniti-L!”…
Doamne ajuta!
Un nou inceput de post. O provocare. Si o mare bucurie.
Post nu inseamna doar retinere de la unele alimente. Post inseamna sa incercam sa fim mai buni. Mai blanzi. Sa invatam sa oferim un zambet. Sa iubim. Sa ne rugam mai mult. Sa ne rugam pentru cei dragi, dar si pentru vrajmasi. Sa ne dorim sa credem. Sa nu ne fie rusine sa facem o cruce cand trecem pe langa biserica. Sa nu ne fie rusine sa spunem „iarta-ma”. Sa ajutam pe cei in nevoie. Sa facem o fapta buna fara sa ne laudam. Sa fim smeriti. Iar exemplele pot continua.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase