• Vietăţi

    Tandreţuri la fereastra mea

    I-am lăsat la bucătărie şi am plecat. Bănuiam că, după ce vor termina mâncarea, vor zbura în treaba lor. Au rămas, însă, pe pervaz. I-am regăsit după câteva minute, apoi după alte 20 de minute!

  • Hopa tropa prin oraş,  Publicitare

    Unirea trecutului cu prezentul

    Cele mai frumoase amintiri din copilărie le am din secvențe compuse în Piața Unirii. Ca să ajung acolo, de acasă, făceam o plimbare infinită (așa mi se părea) și minunată, cu tramvaiul. Eram mereu dotată cu pâine multă și cu bucuria de a-mi reîntâlni prietenii. Porumbeii mă așteptau, necondiționat. Îmi plăcea să-i am aproape, să-i hrănesc – dar, și să-i privesc cum zboară până sus, sus de tot! Uneori, vedeam în zbor o întrecere, iar apropierea de cer o măsuram prin numărarea etajelor celei mai înalte clădiri din zonă. O clădire cu ajutorul căreia tata m-a învățat să număr până la 13! O clădire uriașă, care îmi provoca o enormă curiozitate. Mereu voiam să descopăr ce se ascunde dincolo – ce văd porumbeii de la ferestre.

  • Hopa tropa prin oraş,  Vietăţi

    În lumea animalelor

    Astăzi, am fost la Iulius Mall. Nu ca să ne foim prin magazine, ci… prin parcare! Mai exact, în cortul expoziției cu vânzare – Animal Park. Apoi, am fost în Carrefour Felicia. Nu ca să facem cumpărături… ci, să vedem alte animăluțe – exotice! Maria a fost foarte veselă – noi la fel! Din cele două locuri, am venit cu poze. Suficiente, cât să vă fac poftă și să vă scot din casă, într-un context mai altfel decât suntem obișnuiți!

  • Bucurii,  Haz de necaz

    Noroc de porumbel

    Nişte bieţi porumbei erau ţinuţi, în această dimineaţă, în cutii. Ei îşi aşteptau eliberatorii – copilaşi care urmau să le deschidă porţile spre libertate, în aplauzele publicului.

    În timpul ăsta, un porumbel se gândea: Nu-mi mai dau drumul? Mă scăp pe mine…

    Şi, ca să nu se scape pe el, a preferat ca, după eliberare, să se scape pe mine!