Prima lună de RESET – cum am supraviețuit

Sunt expertă în amânare. În delăsare. În așteptarea schimbărilor la care privesc de pe margine. Nu-mi prea place să ies din starea mea de confort, din bula mea în care fac ce vreau, cum vreau, fără să ascult de un program strict sau de niște reguli. Prin urmare, mi-a fost greu să ajung la momentul în care să accept să-mi spună alții ce trebuie să mănânc. Pe bune?! Și acum mi se pare o nebunie ceea ce urmează să fac! 🙂

Căci… tocmai mă pregătesc să vă povestesc cu super entuziasm despre cum mi-a fost în prima lună de RESETare a obiceiurilor alimentare.

Anda1-Reset-by-Limitless

O să mor de foame!, mi-a fost întâiul gând. Haha, cât m-am înșelat! Luna aceasta am mâncat mai mult decât mâncam eu de obicei.

Dacă voi dori să mănânc ceva, orice, oricând, voi mânca! Acesta mi-a fost al doilea gând.

Continue Reading

RESET. Vreau să slăbesc deștept. Și, mai ales… vreau să trăiesc deștept!

În 2017, în primele zile din an, am alergat în fiecare seară pe Bahlui. De vreo zece ori s-a întâmplat minunea, până și-a făcut apariția iarna cea adevărată și nu m-am mai dat scoasă din casă. Am revenit la bunele obiceiuri în vară, dar nici atunci n-am rezistat mai mult de vreo… 20 de zile de mișcare.

Fără sport și fără dietă, în 2017 am fost cu vreo trei-patru-cinci kilograme mai slabă decât media ultimilor ani. Nu-mi propusesem să slăbesc dar, dacă tot se produsese și o schimbare în bine în viața mea, m-am gândit eu că ar fi ok s-o mențin. Și am fixat un anumit prag – sub care nu scădeam deloc înainte – și la care ar fi fost prudent să nu mai ajung.

Logic, n-am făcut nimic pentru marile țeluri. Prin urmare, după Crăciun și cu trecere în 2018 – am revenit la kilogramele inițiale.

Continue Reading

Joaca de-a planurile

joaca de-a planurile

Se spune că, dacă vrei să-L faci pe Dumnezeu să râdă, este suficient să-I povestești planurile tale. Eu cred că adevărul e undeva, la mijloc. Dumnezeu nu ne vrea fără planuri – dar nici nu ne vrea orbiți de ele, total convinși că voia noastră e aia bună, bătând cu pumnul în masă pentru coacerea urgentă a rezultatelor.

În viața asta mi-am făcut multe planuri.

Continue Reading

Un final şi un bilanţ

Ne-am învăţat să ne facem, mereu, la final de an, o socoteală. Să punem, într-o balanţă, bune şi rele şi să le privim cum atârnă. Să suflăm peste bune, să le înmulţim şi să le trecem pragul următorului an. Să ne încruntăm la rele şi să încercăm să le punem piedică pentru viitor. Apoi… punct. De multe ori, până la încheierea următorului an, abia mai avem timp să respirăm. Să gândim… să facem un bilanţ… cu atât mai puţin.

E trist să descoperi, la sfârşitul lui decembrie, că ai eşecuri pe plus. Sau, oricum, mai multe decât se estimase. În acelaşi timp, e comod ca descoperirea asta să existe doar o dată în an. Mai ales că se ataşează la ea multele planuri de viitor, care îndulcesc, parcă… imaginea noastră un pic şifonată.

Eu, una, vreau să încetez să mă mai amăgesc!

Continue Reading

Oficial – în concediu

Pentru opt zile lucrătoare. Zece, în total. Primul gând mă duce spre odihnă. La stat cu picioarele în sus, în iarbă albastră, privind cerul verde… Cum n-am nici de unele, nici de altele, iar picioarele îmi sunt destul de bine înfipte în pământ, presimt că de somn prea mult nu va fi vorba. Că eu, nici în așteptarea primăverii nu dorm! 🙂

Bateriile mi le voi încărca, însă, cu siguranță! Pentru… măcar șapte motive:

Continue Reading