RESET. Vreau să slăbesc deștept. Și, mai ales… vreau să trăiesc deștept!

În 2017, în primele zile din an, am alergat în fiecare seară pe Bahlui. De vreo zece ori s-a întâmplat minunea, până și-a făcut apariția iarna cea adevărată și nu m-am mai dat scoasă din casă. Am revenit la bunele obiceiuri în vară, dar nici atunci n-am rezistat mai mult de vreo… 20 de zile de mișcare.

Fără sport și fără dietă, în 2017 am fost cu vreo trei-patru-cinci kilograme mai slabă decât media ultimilor ani. Nu-mi propusesem să slăbesc dar, dacă tot se produsese și o schimbare în bine în viața mea, m-am gândit eu că ar fi ok s-o mențin. Și am fixat un anumit prag – sub care nu scădeam deloc înainte – și la care ar fi fost prudent să nu mai ajung.

Logic, n-am făcut nimic pentru marile țeluri. Prin urmare, după Crăciun și cu trecere în 2018 – am revenit la kilogramele inițiale.

Continue Reading

Joaca de-a planurile

joaca de-a planurile

Se spune că, dacă vrei să-L faci pe Dumnezeu să râdă, este suficient să-I povestești planurile tale. Eu cred că adevărul e undeva, la mijloc. Dumnezeu nu ne vrea fără planuri – dar nici nu ne vrea orbiți de ele, total convinși că voia noastră e aia bună, bătând cu pumnul în masă pentru coacerea urgentă a rezultatelor.

În viața asta mi-am făcut multe planuri.

Continue Reading

Un final şi un bilanţ

Ne-am învăţat să ne facem, mereu, la final de an, o socoteală. Să punem, într-o balanţă, bune şi rele şi să le privim cum atârnă. Să suflăm peste bune, să le înmulţim şi să le trecem pragul următorului an. Să ne încruntăm la rele şi să încercăm să le punem piedică pentru viitor. Apoi… punct. De multe ori, până la încheierea următorului an, abia mai avem timp să respirăm. Să gândim… să facem un bilanţ… cu atât mai puţin.

E trist să descoperi, la sfârşitul lui decembrie, că ai eşecuri pe plus. Sau, oricum, mai multe decât se estimase. În acelaşi timp, e comod ca descoperirea asta să existe doar o dată în an. Mai ales că se ataşează la ea multele planuri de viitor, care îndulcesc, parcă… imaginea noastră un pic şifonată.

Eu, una, vreau să încetez să mă mai amăgesc!

Continue Reading

Oficial – în concediu

Pentru opt zile lucrătoare. Zece, în total. Primul gând mă duce spre odihnă. La stat cu picioarele în sus, în iarbă albastră, privind cerul verde… Cum n-am nici de unele, nici de altele, iar picioarele îmi sunt destul de bine înfipte în pământ, presimt că de somn prea mult nu va fi vorba. Că eu, nici în așteptarea primăverii nu dorm! 🙂

Bateriile mi le voi încărca, însă, cu siguranță! Pentru… măcar șapte motive:

Continue Reading

(Re)imblogata…

Am lipsit mult. Nu cred ca i-a fost cuiva dor de mine. Totusi revin. Pentru a disparea mai apoi sau, cine stie? Poate pentru a spune ceva interesant.
Ce-am facut in perioada asta? Multe. Si nimic. Am deschis gura si am spus la fiecare in parte ce ma deranjeaza. Am avut perioadele mele de glorie si de caderi. Am umblat hai-hui prin tara cu serviciul. Mi-am dat demisia. Am somat. Am creat.

Continue Reading