Suntem supereroi pentru copiii noștri? Cum îi creștem frumos și cum le gestionăm emoțiile?

În momentul în care ne creștem copiii ca pe niște prinți și ca pe niște prințese, îi pregătim să fie nefericiți. Căci noi nu putem să-i protejăm de viață – însă îi putem pregăti pentru ea. Așa și-a început discursul psihoterapeutul Anda Păcurar, la întâlnirea oamenilor faini de la Junior Chamber International Iași, Cum să devii supererou pentru copilul tău”.

În cadrul prezentării sale, care a avut tema „Cum să crești un copil independent și cu siguranță de sine”,

Continue Reading

Sunt și vreau să rămân un supererou pentru copilul meu!

Eu știu deja că-s un supererou pentru copila mea! N-are rost să mă ascund pe după deget și să mimez o falsă modestie. Are rost, însă, ca și eu și noi toți, părinții, să înțelegem că suntem supereroi pentru copiii noștri. Și așa, conștientizând realitatea, să ne dăm seama de uriașa responsabilitate pe care (ar trebui să) o avem.

mama si fiica

Deci știu deja că-s un supererou pentru copila mea – dar asta nu m-a împiedicat să accept cu bucurie invitația la seminarul de parenting pentru copii fericiți și părinți liniștiți: „Cum să devii supererou pentru copilul tău.

Continue Reading

Nu mai puneți la zid copiii – pentru greșelile părinților!

Sunt mamă. Mi-am dorit dintotdeauna să fiu mamă și visul mi s-a îndeplinit. Am un copil – puteam avea, poate, mai mulți. Mi-aș fi dorit mai mulți și probabil că voi rămâne doar cu unul. Slavă lui Dumnezeu pentru copilul meu! Mereu, aflarea veștii că mai apare un copil pe lume m-a bucurat. Mereu! Și în familiile fericite, și în casele goale, și în casele deja pline, și în bordeie, și în vile. M-am bucurat de copiii așteptați, ca și de copiii neprogramați, care poate au încurcat niște ițe. M-am bucurat de copiii concepuți în familie, ca și de copiii concepuți în afara familiilor. Cred cu tărie că un copil este un motiv de bucurie și atât. Că felul în care a venit pe lume poate fi meritul, dar niciodată vina copilului.

În acest context, cred că discuțiile de rău despre părinți nu ar trebui să se intersecteze niciodată cu un copil. Da, mi-am luat-o peste cap și cu acest… niciodată. Însă etic, moral, creștinește, uman – așa ar fi. Să nu vezi în copil un demon, doar pentru că nu-ți place de părintele său. Nici să nu te duci să strângi de gât copilul, pentru păcatele părintelui său. Înainte de a scrie postarea de ieri, am trăit un sentiment inexplicabil. Simțeam revoltă împotriva unui om din aceeași tabără cu mine. Împotriva unui om care nu plăcea pe un alt om – pe care nici eu nu-l plac. Doar că omul din tabăra mea a făcut o chestie care nu se face.

Continue Reading

Cum va fi copilul meu – adultul de mâine?

Copilul meu va fi un adult fericit, bun la suflet și demn. Cel puțin, asta îmi doresc pentru el și pentru asta încerc mereu ca eu să pot fi educator și exemplu. Să-i fiu mamă și prieten bun, punct de sprijin și de echilibru. Să am mereu brațele pregătite pentru o îmbrățișare, să am mereu brațele „descuiate” pentru a-i oferi spațiu și libertate.

Iubirea e necondiționată, dovedită prin fapte și rostită oricât de des – dar nu neglijăm nici explicațiile, regulile și responsabilitățile.

Pare ușor dar, Doamne, ne împiedicăm și ne împotmolim când ne e lumea mai dragă! Și-nvățăm să ne acceptăm nereușitele, să ne cerem iertare, să ne ridicăm și să mergem mai departe.

Continue Reading

Avem absolventă de grădiniță

Parcă mai ieri vorbeam despre un moment istoric în familia Pintilie – prima ședință a noastră, în calitate de părinți :). Parcă mai ieri, cu o tonă de emoții, pășeam în trei spre prima zi de grădiniță.

Tot în trei am pășit și spre ultimele zile de grădiniță – spre serbarea și petrecerea de final de grupă mare. Vorbele Mariei de la trei ani o ajung din urmă astăzi, la aproape șase ani… Azi merg la grădiniţă şi la şcoală, mâine – la facultate! 🙂

Copilaria n-o vom uita

Continue Reading

Grădinăritul – bucuria dragilor mei

Nu trebuie să stai la țară – nici măcar la casă, în oraș, ca să te îndeletnicești cu lucratul pământului. Eh, clar că e mult spus… dar, măcar cu întreținerea unui mic spațiu verde… tot poți!

Când eram eu copilă, ieșeam cu tata și săpam în grădina din fața blocului. În 2012, fără a cunoaște detaliul acesta din „istoria familiei Epure” :), George al meu a început să aducă flori și copăcei și s-o scoată pe Maria la grădinărit. De atunci, an de an au acest obicei – care le oferă un prilej fain de a petrece timp împreună,

Continue Reading

Stimulăm sau inhibăm atenția copiilor noștri?

Ieri a început, la Iași, o nouă serie a conferințelor Ai copil. Învață să fii părinte! Primul specialist pe care am avut ocazia să-l cunosc, în acest context, a fost profesorul Florin Colceag – matematician, doctor în economie, autor al unor teorii despre complexitate, specialist în modelare matematică, preşedinte al Institutului Român pentru Studii şi Cercetări Avansate Gifted Education, psihopedagog cu o experienţă vastă în antrenarea copiilor supradotaţi.

Cum stimulăm sau inhibăm atenția copiilor noștri? Aceasta a fost întrebarea de bază a serii – care a născut o lungă discuție, dar și alte nesfârșite întrebări. Doamne, de-am avea înțelepciunea să le mai conștientizăm, din când în când!…

Continue Reading