Crăciun cu Radio România Iași

Crăciunul aproape că ne ciocănește la ușă. Cu emoție și cu bucurie. Îmi place perioada asta! Și, îmi plac toate câte se petrec în astfel de momente!
Prietenii de la Radio România Iași mi-au făcut o invitație pe care nu prea pot s-o refuz. Și… fiindcă veștile bune și clipele minunate se împart – vă spun și vouă despre ce este vorba!

Două zile, două ocazii de a pluti și de a visa. Radio România Iași organizează miercuri și joi, în incinta Palas Mall, două spectacole de excepție.

Continue Reading

Am colindat şi am dăruit zâmbete!

Sunt foarte fericită. Şi, emoţionată! N-am făcut nicio gaură în cer, dar am avut parte de o acţiune frumoasă. Alături de prieteni şi de prieteni ai prietenilor! Am avut bucuria să revăd persoane dragi! Am avut bucuria să cunosc oameni pe care îi ştiam doar din spatele ecranului de calculator. Am avut bucuria să cunosc şi lume nouă! Persoane care s-au alăturat chemării – pentru că aşa le-a dictat lor sufleţelul! Tuturor, le mulţumesc mult şi le rămân veşnic recunoscătoare!

Continue Reading

Hai să colindăm pentru ei!

Am primit un mail de la un om special. De la un om în fața căruia nu voi înceta vreodată să mă plec. De la un blogger mare – care a avut încredere în mine și m-a sprijinit încă de la prima campanie pe care am demarat-o pe cont propriu, pe blog – la începutul acestui an.
Chinezu – căci despre el este vorba! – mi-a dat o îndeletnicire. Mie și vouă. Nouă, OAMENI – în fiecare zi! El m-a rugat să vă rog ca să ne dăm o întâlnire sâmbătă, după-amiază :). Și, să mergem împreună, în număr cât mai mare, bloggeri și prieteni de bloggeri, cu suflet deschis – să cântăm o colindă, două, trei – în fața unei mașinării simpatice.

Continue Reading

Să ne mişcăm în familie!

Țin minte anii de facultate, în care alergam peste tot, cu rucsacul în spate. Lumea mă întreba, curioasă, ce averi am în el – dar se încrunta, mirată, când afla răspunsul. Pentru că-n rucsacul meu aveam bluză, pantaloni, teniși, prosop… și alte cele de care era nevoie. Pentru că, dimineața devreme, în mijlocul zilei sau seara târziu, când aveam o oră liberă, fugeam la sală. N-am fost niciodată o slăbătură și nici n-am tânjit după asta. În schimb, ani la rând, m-am bucurat de o condiție fizică de invidiat.

În timp – sau luată de timp – am început și eu să mă amăgesc.

Continue Reading

Țigani

Poate că sunt prima care ar trebui să urască țiganii. Culoarea pielii mele mi-a făcut suficiente probleme în viață, iar asocierea cu țiganii a venit natural – din și mai ales în copilărie. Am plâns mult și m-au durut acuzele. Mai tare mă durea faptul că nu înțelegeam ce ar fi avut copiii cu mine – chiar dacă aș fi fost țigancă.
A trecut timpul, am înțeles, într-un fel, motivele – dar, tot nu pot să urăsc. Mi-e ciudă pe unii țigani adulți, mi-e milă de mor de purandei, sunt mândră de cei care au reușit în viață și mă îngrozesc când aud unele sau altele, despre purandeii deveniți adulți. În același timp, mă îngrozesc, de toți cei care se fălesc cu faptul că sunt români, dar se poartă în lume ca ultimii birjari. Și mai rău decât țiganii! Mi-e ciudă pe noi, ca societate, pentru că în atâția zeci de ani nu am mișcat un pai pentru a educa, pentru a atrage, pentru a modela țiganii și pentru a-i ajuta să-și facă un rost în viață.

Continue Reading