• cer - nor în formă de inimă
    Pentru suflet,  Vorbe de duh

    Hai să ne pierdem!

    Uneori îmi place să mă pierd.
    Nu prea departe, în locuri deloc înfricoșătoare.
    Uneori îmi place să mă pierd…
    Bine, hai, recunosc!
    De multe ori

  • Doxologia,  România,  Şcoala părinţilor

    Poezii pentru copii, Grigore Vieru și-o clipă de lectură în mașină

    Versurile lui Grigore Vieru nu m-au lăsat niciodată nepăsătoare. Și nu mă refer doar la cele care mi s-au lipit complet de inimă, ci și la altele – mai greoaie și aparent de neînțeles. Fiecare poezie are ceva al ei și mi-l ține pe poetul de peste Prut într-un anume top al preferințelor. Influențează mult faptul că am crescut cu el, că l-am simțit român adevărat, patriot adevărat, suferind adevărat după România, „o țară plină de câmpii, munți, ape, cântece, istorie și granițe”.

    În zi de 18 ianuarie, în 2009, a plecat la Domnul. Dar bogăția lui ne-a lăsat-o nouă, aici, moștenire. Și copiilor noștri. Și-ar fi păcat să-i privăm pe cei mici de numele său, de condeiul său, de varietatea de versuri și de stări pe care ne-o oferă.

    La Editura Doxologia sunt publicate două cărți pentru copii, cu poezii ale lui Grigore Vieru și cu ilustrații absolut minunate, semnate Anca Apostol. Cum, deci, credeți că mă puteam eu abține să nu aduc și puțină poezie în #studiouldinmatiz?

    Poezii de Grigore Vieru la Editura Doxologia - Cantecul Soarelui - Trei mici licurici

  • Vorbe de duh

    Întâmplare din pădurea cu vise înșelătoare

    „Câteodată aș vrea să mă transform în statuie de gheață
    Fără lacrimi, fără doruri și fără dureri”…
    Așa gândea o copilă de mai, sprijinită de-un copac de noiembrie.

    Zâna frunzelor care cad i-a auzit dorința și a vorbit cu iarna.
    Au suflat amândouă vânt rece și uitare peste copila de mai,

  • Bucurii,  Pentru suflet

    Hristos a înviat!

    Voi toţi, ce-aţi plâns în întuneric
    şi nimeni nu v-a mângâiat,

    Din lunga voastră-ngenunchere
    sculaţi – Hristos a înviat!

  • BB: Maria-Paula,  Şcoala părinţilor

    Maria și Mihai Eminescu

    Discuție de acum câteva zile, cu prunca mea:

    ‒ Mami, dar ce e cu Mihai Eminescu? Vine pe la noi?!

    ‒ Nu, el nu mai vine… că-i plecat la Doamne-Doamne. Dar urmează ziua lui. Și noi îl sărbătorim, spunând poezii scrise de el!

    ‒ Da’ știi că și eu pot să spun o poezie de Mihai Eminescu?

    ‒ Serios?!

    ‒ Îhî!

    În contextul acesta, nu pot decât s-o las pe Maria să vă recite. Cu un „pentru”, în loc de „pe când” și cu păsărele somnoroase și mișcătoare, ca la trei ani și jumătate :).