Maria și Mihai Eminescu

Discuție de acum câteva zile, cu prunca mea:

– Mami, dar ce e cu Mihai Eminescu? Vine pe la noi?!

– Nu, el nu mai vine… că-i plecat la Doamne-Doamne. Dar, urmează ziua lui. Și, noi îl sărbătorim, spunând poezii scrise de el!

– Da’ știi că și eu pot să spun o poezie de Mihai Eminescu?

– Serios?!

– Îhî!

În contextul acesta, nu pot decât s-o las pe Maria să vă recite. Cu un „pentru”, în loc de „pe când” și cu păsărele somnoroase și mișcătoare, ca la trei ani și jumătate :).

Continue Reading

Traumă de profesor

Am scris azi un anume articol. Despre o nostalgie a unui domn profesor pensionar – care folosea o rețetă prin care elevii problemă pe care îi avea, în calitate de diriginte, deveneau, în timp, elevi model. Ideea ar putea fi preluată în zilele noastre. Sau nu. Motivul principal al negării este, așa cum mi s-a explicat, parcă, la indigo – acela că profesorii nu mai au timp. Cu atât mai puțin timp au profesorii diriginți. Pentru că, pe lângă pregătirea lecțiilor la disciplina de care se ocupă, trebuie să întocmească mereu rapoarte, hârtii, dosare, prostii. Maculatură către diverse ramuri ale inspectoratelor școlare și, implicit, ale Ministerului Educației.

Continue Reading

În versuri

Mama
de Gheorghe Graur

Când văd un om capabil, distins – un om de seamă –
Îmi zic: avut-a parte de-o adevărată mamă!
Da, mama este-aceea ce-a cizelat temeinic
Un caracter ce-l face demn, de cinste vrednic.

Continue Reading