Ceaiul dezgheață suflete!
În seara asta, așteptam pe cineva, sprijinită de ușa Mitropoliei. În timpul acesta, o doamnă bine, pe care o cunoșteam, ieșea de la închinare. Era concentrată să nu alunece pe scări și a privit așa, prin mine, când am dat bună ziua. Nu m-a recunoscut și, mai mult ca sigur, m-a confundat cu un cerșetor :).
Nu-i nicio supărare. E doar o introducere – reală! – pentru gândul care mă macină de câteva zile. În perioada asta friguroasă, când întâlnesc oameni ai străzii, mi se rupe sufletul. Pentru că eu mă știu că-s înghețată, doar mergând din punctul X, în punctul Y. Dar ei, cum or fi?Îmi pasă – pe Străzi Albastre
Autismul nu e o ruşine. Nu e o jocă, nici ceva interesant. E o tulburare de dezvoltare, care afectează tot mai mulţi copii şi familiile acestora, pe termen lung.
Salveaza-ţi copilul! Acceptă autismul!
S-a tot vorbit despre un eveniment caritabil, care va avea loc pe 28 octombrie. S-a greşit. Evenimentul de pe 28 va fi unul de informare. Adevărul din greşeală este, însă, acela că informarea, în sine, e o dovadă de maximă generozitate!
Despre autism am mai scris şi în alte ocazii. Insuficient, dar… după puterea mea. Mulţi luptă pentru conştientizare. Din păcate, încă trăim într-o societate autistă. De aceea, oricare alt luptător se alătură în bătălie, ar trebui primit cu braţele deschise.
Cu braţele deschise am întâmpinat şi eu evenimentul de pe 28 octombrie – adică, cel de lunea viitoare. Atunci, de la ora 19.30, în sala mare a Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri”, ne vom întâlni cu trupa Bere Gratis, care va susţine un concert de conştientizare şi acceptare a autismului. Sub denumirea „Străzi Albastre”, evenimentul în sine este creat cu scopul de informare a cât mai mulţi părinţi despre existenţa autismului. Se doreşte, de asemenea, schimbarea percepţiei legate de tulburările cu spectru autist.
Iaşul iubeşte politica second hand
Am mult – dar, foarte mult timp de când îmi tot propun să pun poza asta pe blog. Imaginea, în sine, mi-a stârnit mereu râsul. Atât de sadică, dar atât de reală! Pentru că aşa se întâmplă, în general, cu siguranţa şi cu onestitatea pe care ţi-o transmit politicienii. Este de mâna a doua! Indiferent de culoare şi de alte detalii. Cu atât mai mult, alăturarea asta de culori, într-un context atât de nepotrivit… mi s-a părut veşnic aducătoare de zâmbet şi ironii.
Uniţi salvăm Roşia Montană!
În zi de Sfânta Maria – mi-am luat bărbatul şi micuţa sărbătorită şi am plecat în oraş. Nu am mers la o prăjitură – ci, la un protest. Mariei i-am prezentat, cât de cât situaţia, ca să înţeleagă unde se va afla şi, apoi, am concluzionat: Mergem să salvăm Roşia Montană!
Credinţă şi fotbal
Ieri, aproape de ora 21.00, m-am rugat. Apoi, am aprins candela. Deşi, în mintea mea erau gânduri… amestecate – în care îmi doream ungurii bătuţi la fund şi scoşi de urechi afară din ţară – am zis doar atât: Facă-se voia Ta!
Revenită la 30 de ani
13 zile fără Facebook. Adică, de pe 19 – până pe 31 august. Revenire greoaie pe 1 septembrie… 🙂
Am reuşit faza asta – cură de Facebook! Am reuşit să trăiesc şi fără televizor, tot sejurul la mare. Cercei nu mi-am pus nici până acum – deci, urechile şi multitudinea de agăţători coloraţi mi-au fost, deopotrivă, la cură. Din păcate, la o altă cură am fost supusă la întoarcerea acasă
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
