Băiețașii și golănașii nu se nasc peste noapte
Era trecut de zece. Mă întorceam de la alergat. Plouase, iar parcul era gol și întunecat. În mersul meu, am depășit un grup de băiețași de 9-12 ani. Fumau și erau gălăgioși.
M-am așezat pe o bancă, aproape de bloc. Peste câteva minute, m-au ajuns puștanii. Unul s-a oprit în fața mea și mi-a ținut o lecție de cocoșel ieșit la agățat, care are nevoie de atenție. L-am privit fără vreo reacție. Nu eram nici înfricoșată, nici scârbită vreun pic de tânăra generație. Iar el era uimit. A dat să plece, s-a întors, m-a mai analizat o dată.
– Știi că am și eu un copil de seama ta?
Uniţi salvăm Roşia Montană!
În zi de Sfânta Maria – mi-am luat bărbatul şi micuţa sărbătorită şi am plecat în oraş. Nu am mers la o prăjitură – ci, la un protest. Mariei i-am prezentat, cât de cât situaţia, ca să înţeleagă unde se va afla şi, apoi, am concluzionat: Mergem să salvăm Roşia Montană!
Flori de Toamnă la Grădina Botanică
Florile sunt minunate. Oamenii pot face minuni. Când oameni minunaţi lucrează cu florile – nu poate ieşi decât artă!
În acest week-end s-a redeschis, la Grădina Botanică, expoziţia Flori de Toamnă. Ca un scurt rezumat: sunt 139 de soiuri de tufănele şi 152 de soiuri de crizanteme. Peste 40 de soiuri de ardei decorativi, două soiuri şi 17 hibrizi de varză decorativă, peste 100 de soiuri şi hibrizi de dovleci decorativi, dar şi fructe şi seminţe. La toate acestea se adaugă zona cu forme topiare. Nu explic acum ce înseamnă asta, ci las surpriza pe mai încolo! Merită să dai în jos, de cursor!
Aşadar, sunteţi aşteptaţi în seră! Pun pariu că nu vei şti care floare-i mai frumoasă!
Cum să fii un handi-sănătos
M-am cam săturat de toţi cei care se cred mai presus de… semne!
Săriţi gardul spre nesimţire
Cine mă cunoaşte, ştie că sunt împotriva lanţurilor şi a gardurilor şi a orice înseamnă, într-un fel sau altul, privare de libertate. Totuşi, ieri aş fi fost în stare să votez şi pentru sârmă ghimpată! Cam atât de tare m-am enervat, în preajma unui loc care ar fi trebuit să-mi producă doar zâmbet.
În Parcul Copou a fost amenajat un spaţiu de poveste, cu iepuraşi, coşuri şi ouă, cu floricele, ciupercuţe şi multă culoare. Un spaţiu destul de fragil, de care ar fi trebuit să ne bucurăm privindu-l şi, mai puţin zdruncinându-l din toate încheieturile.
Secvenţă din centrul oraşului
Nu ştiu alţii cum sunt… dar, eu… când am văzut imaginea asta – pe viu! – mi s-a făcut rău. Şi milă!
Revoltă înăbuşită în zăpadă
Ultima ninsoare zdravănă a fost pe 14 februarie – atunci când George a rămas înzăpezit în apropierea parcării. El şi încă vreo 20 de maşini, care nu mai puteau nici înainta, nici da cu spatele, nici nimic… De atunci, a trecut aproape o săpămână. Timp în care, nici pe străzile mari nu s-a făcut prea multă treabă. Faza e că-i inadmisibil ca străduţele mici şi intens circulate, dintre blocuri, dar şi mai de la vedere, să privească invidios spre mizeria centrală. Şi să-şi dorească şi ele, măcar atât!
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
