După 20 de ani – un dar minunat!
Ieri a intrat cineva pe pagina de FB a blogului și mi-a spus că a văzut interviul cu Mihai Neșu. Că a plâns… Și apoi mi-a trimis o poză – cu un grup de adolescenți simpatici. Vai! În poza aceea eram și eu!
Un interviu recent și o fotografie de acum 20 de ani mă aveau pe mine element comun. Am rămas uimită!
Prima postare la… 35 de ani :)
Ieri a însemnat… ziua mea. După cei peste 2.000 de kilometri încheiați duminică seara, încă 400 pentru marți și miercuri au fost floare la ureche! 🙂 Dar au fost importanți foarte, căci au reprezentat
Scurt gând – cu gândul la prietenii mei
S-au spus și s-au scris multe despre prietenie. Însă, mai presus de toate definițiile și de toate metaforele, prietenia este o stare care se trăiește.
În tristețe, dar și în bucurie, în stat nas în nas toată ziua, dar și în pauze lungi de comunicare.
Ce ție-ți place și altul îți face… deși nu meriți
E ușor să-ți vezi de interesul tău și să nu respecți. Să-ți vezi de drum fără să-ți pese foarte mult de modul în care parcurgi traseul. E ușor să treci pe lângă oameni și nici măcar să nu conștientizezi că rănești – prin indiferența ta, prin aroganța ta, prin furat singur căciula…
Ceva devine suspect, însă, când cei pe care tu nu i-ai respectat… te respectă! Când, în fața nepăsării tale, ei rămân oameni. Când te vorbesc de bine, când îți zâmbesc, când se bucură că te cunosc,
Fuga de nefericire ne smulge din brațele fericirii
Fericirea nu-i chiar așa cum ne-o închipuim noi. Fericirea nu-i doar lapte și miere. Fericirea nu-i neapărat lipsa nefericirii. Din contra. Fericirea poate fi și consecință a nefericirilor. A durerii. A suferinței. A dezamăgirilor.
Cam de aceea, probabil, mulți ne declarăm nemulțumiți, dezarmați, deznădăjduiți. Vrem fericirea ca pe un merit deplin – fără să trudim pentru ea. Mulți fugim de posibila nefericire și ratăm, astfel,
Mulțumesc-ul duce la mântuire
Se iau zece leproși, se adaugă un Mântuitor și o rugăminte, pentru vindecare.
Se obține sănătate și se pleacă. Dintre cei zece sănătoși, foști leproși, doar unul se întoarce să mulțumească. Ceilalți nouă, nu. Și, totuși, rămân sănătoși.
Al zecelea, însă, primește un bonus.
Astăzi sunt recunoscătoare
Doamne, îți mulțumesc pentru darurile vieții mele. Pentru bucuria de a fi mamă. Pentru toată familia mea. Pentru sfinții Tăi, prietenii mei. Pentru sănătate. Pentru că Te-am simțit alături în bucurii și pentru că mi-ai rămas aproape în durere. Pentru că m-ai învățat ce înseamnă iubirea.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
