Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase.
E ușor să-ți vezi de interesul tău și să nu respecți. Să-ți vezi de drum fără să-ți pese foarte mult de modul în care parcurgi traseul. E ușor să treci pe lângă oameni și nici măcar să nu conștientizezi că rănești – prin indiferența ta, prin aroganța ta, prin furat singur căciula…
Ceva devine suspect, însă, când cei pe care tu nu i-ai respectat… te respectă! Când, în fața nepăsării tale, ei rămân oameni. Când te vorbesc de bine, când îți zâmbesc, când se bucură că te cunosc,
Fericirea nu-i chiar așa cum ne-o închipuim noi. Fericirea nu-i doar lapte și miere. Fericirea nu-i neapărat lipsa nefericirii. Din contra. Fericirea poate fi și consecință a nefericirilor. A durerii. A suferinței. A dezamăgirilor.
Cam de aceea, probabil, mulți ne declarăm nemulțumiți, dezarmați, deznădăjduiți. Vrem fericirea ca pe un merit deplin – fără să trudim pentru ea. Mulți fugim de posibila nefericire și ratăm, astfel,
Se iau zece leproși, se adaugă un Mântuitor și o rugăminte, pentru vindecare.
Se obține sănătate și se pleacă. Dintre cei zece sănătoși, foști leproși, doar unul se întoarce să mulțumească. Ceilalți nouă, nu. Și, totuși, rămân sănătoși.
Al zecelea, însă, primește un bonus.
Doamne, îți mulțumesc și te binecuvântez pentru darurile vieții mele. Pentru bucuria de a fi mamă. Pentru toată familia mea. Pentru sfinții Tăi, prietenii mei. Pentru sănătate. Pentru că Te-am simțit alături în bucurii și pentru că mi-ai rămas aproape în durere. Pentru că m-ai învățat ce înseamnă iubirea.
Ceva peste 8.700 de lei și promisiunea a încă 50 de ore de terapie pe lună, timp de 12 luni, deci alți 12.000 de lei, care se vor acorda în tranșe lunare. Adică, în banii ăia vechi și în care ne exprimăm încă – mai liber și mai pompos – vorbim despre mai mult de 200 de milioane de lei pentru terapiile și pentru sănătatea lui David-Gabriel, bănuți adunați în jurul campaniei Globuri cu suflet. Slavă Domnului pentru toate!
Pentru bani – dar, mai mult decât atât, pentru prieteni vechi și prieteni noi, pentru oamenii pe care-i cunosc și pe care nu-i cunosc și care au, cu toții, un numitor comun: pur și simplu, le pasă!
Ca de obicei, mulțumirile sunt doar așa, în mare. Niciodată nu vor acoperi cum se cuvine bucuria mea și a părinților lui David-Gabriel. Sunt, totuși, necesare!
Și-o să încep fix în ordinea pe care o am pe lista pe care mi-am făcut notițele, de fiecare dată când am adăugat un ban în campanie.
Am făcut patru reportaje cu tineri de etnie romă. Am avut ocazia să-i cunosc relativ bine și să mă bucur de compania lor. După experiența asta, dacă mă întrebi cum sunt, pot să-ți spun în două cuvinte: OAMENI FAINI!
Oameni faini, ca tot omul fain, indiferent de etnie. Dacă eram prinsă în stereotipuri inutile și-n acuzații fără rost, mai aveam oare ocazia să intru în viața lor și chiar în casa și în familiile lor? Nu. Dar, așa, mă bucur că i-am cunoscut, că mi i-am făcut prieteni, că am ocazia să-i prezint oricând ca fiind exemple pozitive. De oameni, în primul rând. De romi și de români – tineri care-și doresc să fie, pur și simplu, ei înșiși.
Cele patru reportaje au fost publicate, alături de munca altor colegi de-ai mei, în două numere de revistă. Revistă ce se numește la fel ca și proiectul în care am lucrat – „Privește dincolo de aparențe”
Am primit ieri un pachet. Ciudat! Nu așteptam nimic de la nimeni! În pachet era un cadou. Super! Oare de la cine? Și, mai ales, cu ce ocazie și cu ce merite?
Meritele sunt discutabile, dar ocaziile se găsesc mereu pentru prietenii de la iLUX! Și-au făcut un obicei din a mă surprinde și a mă bucura.