• Ale tinereţii valuri,  Pentru minte

    Să nu faci ca mine, dacă vrei să-ți fie bine

    Sunt expertă în înțelepciuni târzii. Atât de expertă, încât un prieten mi-a zis că s-a gândit la vorbele mele – atunci când a auzit niște cuvinte faine de la un om cu adevărat înțelept!

    Anda cu capul în nori

    Râd. Ca să nu plâng. Eu una am multe de spus. Dar nu din marele exemplu, ci tocmai din contraexemplul pe care-l reprezint.

  • Vorbe de duh

    Prăbușirea începe în 3, 2, 1… – … și prăbușirea a rămas o amintire

    Uneori, găsești amintiri prin care poți revedea începutul prăbușirii tale! Doamne, e amețitor! Și-atât de departe! Și-atât de uitate-s toate, încât nici nu mai reușești să povestești cu detalii câte te-au rănit.

    Dacă te-ai chinui un pic, probabil că ai reuși să reînvii ceva. Dar îți dorești asta? Ești suficient de puternic? Ești vindecat? Spui că da – dar nu-ți vine să încerci marea cu degetul, doar ca să afli dacă-i udă!

    Creierul e fantastic, prin modul lui în care închide unele părți de viață în dulapuri ferecate cu zeci de lacăte. Însă și sufletul e fantastic, prin felul în care permite câte unui lacăt să se deschidă… pentru a face curățenie.

  • Ale tinereţii valuri,  Din online,  Vorbe de duh

    18 din 2018 – dișteptăciuni la gura Facebook-ului

    Am scris anul acesta pe Facebook o serie de filosofii, nebunii și ofuri. Și-am zis că n-ar fi rău să adun câteva dintre vorbe pe blog – că aici e, de fapt, casa gândurilor mele.

    Anda Elena Pintilie - blog Sapte Pietre

    Se întâmplă, uneori, să ne dăm calmi și împăciuitori, simpatici și plini de virtuți. Mai, mai că ne-am mângâia pe frunte și ne-am trece la panoul de onoare – suntem fantastici! Zâmbitori și liniștiți,

  • Ale tinereţii valuri,  Vorbe de duh

    Doar eu – incompletă și imperfectă

    Am de unele, pentru că nu am altele. Fac unele, pentru că nu fac altele. Nimic nu e total, complet, ideal. Eu nu sunt nici pe departe perfectă. Așa că, atunci când unii se minunează de cât de faină aș fi, eu mai cu foc râd și explic că nimic nu sunt, nimic nu fac, nimic nu am.

    Anda Elena Pintilie - incompleta si imperfecta
    Foto: Andrei Prian

    Eu sunt, în mare, fericită, pentru că nu-mi trebuie multe și pentru că nu aștept să-mi creeze alții fericiri. Eu sunt, în mare, mulțumită cu ceea ce am pentru că, de fapt, nimic material nu prea am… În ceea ce privește oamenii,

  • Din online,  Pietre...,  Vorbe de duh

    A fi sau a nu fi (fericit). Capcana din online

    Pentru că n-am avut timp, dar nici chef – am lipsit câteva săptămâni din online. O mână de oameni m-au întrebat dacă-s bine. Pentru cei mai mulți, n-am mai existat deloc.

    De curând, am revenit. Pentru că mi-au revenit timpul și cheful de online. Am revenit zâmbind. Eram împăcată cu cei puțini, cărora le-a păsat o secundă de mine. Eram și mai împăcată cu trecerea mea în uitare.

    copacul singur si padurea

    Lipsa din online nu a fost un „experiment social”. Nu a fost un pas planificat, în care ar fi trebuit să „calculez” ceva. Dar n-am putut să nu conștientizez

  • Vorbe de duh

    Regăsit fericire. N-ai să ghicești a cui e… vina! :)

    Ce este fericirea? Mai nimic… dacă nu te înfrupți bine din nefericire. Să-i știi gustul, să-ți sterpezești dinții, să te trezești și să realizezi că nu asta vrei de la viață.

    Anda Elena Pintilie - regasit fericire
    Foto: Andrei Prian

    Ce-i un om care îți face un rău uriaș? De multe ori, cel mai bun prieten! Sună aiuritor, mai ales că prima reacție ar fi… prea puțin prietenoasă. Însă, după ce trec secundele/ orele/ zilele de furie, după ce te dezmeticești și te întrebi și tu, ca prostul, de ce ți s-a întâmplat asta?!, s-ar putea să găsești multe probleme… la tine!

  • Explicaţiuni,  Pentru minte,  Şcoala părinţilor

    Să învățăm să reparăm vina de la noi din teren

    Un om era supărat și s-a purtat un pic distant cu prunca mea. Copila s-a supărat, la rândul ei și i-a transmis niște gânduri și niște cuvinte urâte omului. Iar eu m-am supărat pe copilă. De fapt, nu m-am supărat. Dar m-am întristat – suficient de vizibil. Ceea ce a făcut-o să exclame:

    – Păi, da, din cauza lui X… acum tot eu sunt vinovată?!

    Lupta aceasta pentru putere, pentru dreptate, pentru vina ascunsă mereu în ograda altuia îmi dă fiori. Am conștientizat-o la mine destul de târziu și-o văd atât de des în jur, la oameni de-o seamă cu mine și chiar mai mari, cu studii sau fără studii, cu bani sau fără bani… că mă termină! E o veșnică bătălie în care alții, veșnic alții sunt mai răi decât noi.