• Pentru minte,  Pentru suflet

    Hai să evadăm din capcana lui EU!

    Cred că am început să facem prea multe cursuri centrate pe eu, eu, eu. Cred că cerem prea mult ca eu, eu, eu să pot ține frâiele. Cred că avem prea multă convingere că un exercițiu de respirație poate face minunea ca eu, eu, eu să fiu bine! Fără a înțelege că nicio respirație nu sunt capabilă s-o am de la mine putere! Fără a înțelege că revolta mea/ a noastră de a întoarce spatele lui Dumnezeu și de a-L considera învechit, o practică a bunicilor „barbari” și neșcoliți tot mie/ nouă ne rănește sufletele. Hai să evadăm din capcana lui EU!

    Hai să evadăm din capcana lui EU! Porumbei

    Câtă vreme vom ridica la rang de artă meditația, dar rugăciunea e motiv de râs, câtă vreme vom ține tot felul de diete, dar postul va fi învechit,

  • Pentru minte,  Pentru suflet

    „Am fost nervos” – mărturie despre starea în care te aduce mânia

    Am cunoscut de curând un om simpatic și zglobiu ca un clopoțel. Măcinat de boli – interioare și exterioare. Cu urme vizibile pe față și pe trup. Mi-a zis senin: „Am fost nervos! Am fost nervos tare! Și, când m-am enervat odată…”

    A făcut semn cu mâna spre jumătatea de față picată, cu ochiul aproape închis. E așa de ani de zile. Acum, cu chipul transformat, cu un picior cangrenat, cu vârsta la pachet… zâmbește, comunică, se bucură. Se vede că și-ar fi dorit „rețeta” asta mai demult.

    Am fost nervos – mărturie despre starea în care te aduce mânia -Cactusi la Gradina Botanica 4

    O rețetă pe care toți o știm – și de care ne lepădăm în orice secundă simțim ace care atentează la baloanele noastre doldora de mândrie…

    Se spune că

  • Pentru minte,  Pietre...,  Vorbe de duh

    Mesaje motivaționale… toxice? Stop!

    Există adepți ai unor mesaje motivaționale… de te doare mintea! Mesaje motivaționale din alea…: sunt atât de bun, încât nimeni nu mă suportă! Fac atât de mult bine omenirii, dar toți mă trădează/ mă dezamăgesc/ mă părăsesc/ mă înjunghie pe la spate! Eu iubesc – dar iubirea mea nu e apreciată! Eu totul fac – dar nimeni nu mă laudă/ nu mă răsplătește/ nu mă observă! Pentru că eu sunt atât de minunat, sunt condamnat la suferință! Eu, Eu, Eu, Eu!!!

    Zău?! Zilele trecute îmi sărea cineva în cap, când ofeream o rețetă cu… șapte pași pentru nefericire. Eram motivațional-aberantă, da!, dar foloseam un titlu cinstit. Căci stima de sine nerealistă,

  • Pentru minte,  Pentru suflet

    Din singurătate nu se evadează pe ușa din dos

    Vrem mereu să ne găsească iubirea în cel mai potrivit moment al vieții. Când suntem bine îmbrăcați, odihniți, dispuși la stat de vorbă și la glumițe, fără bătăi de cap și fără piedici. Credem că dacă ne-ar vedea într-un moment nepotrivit, omul cu iubirea s-ar speria și ar pleca.

    Nu-i de mirare, deci, ca la asemenea așteptări să trăim stresați în viața noastră și mereu nemulțumiți. Nu-i de mirare că, regizând momente, întâlnim oameni ce-s parte din regie – și nu din viața cea de toate zilele.

    Tu n-ai vrea, de fapt, ca omul nepotrivit să vină și să plece la fel de repede din calea ta? N-ai vrea ca omul care s-ar speria de viața ta cea adevărată nici să nu se intersecteze cu ea?

    N-ai vrea să păstrezi lângă tine

  • Pentru minte,  Vorbe de duh

    Un final şi un bilanţ

    Ne-am învăţat să ne facem, mereu, la final de an, o socoteală. Să punem într-o balanţă bune şi rele şi să le privim cum atârnă. Să suflăm peste bune, să le înmulţim şi să le trecem pragul următorului an. Să ne încruntăm la rele şi să încercăm să le punem piedică pentru viitor. Apoi… punct. De multe ori, până la încheierea următorului an, abia mai avem timp să respirăm. Să gândim… să facem un bilanţ… cu atât mai puţin.

    Anda Elena Pintilie - blogul Șapte pietre

    E trist să descoperi, la sfârşitul lui decembrie, că ai eşecuri pe plus. Sau, oricum, mai multe decât se estimase. În acelaşi timp, e comod ca descoperirea asta să existe doar o dată în an. Mai ales că se ataşează la ea multele planuri de viitor care îndulcesc, parcă… imaginea noastră un pic şifonată.

    Eu, una, vreau să încetez să mă mai amăgesc!

  • Ale tinereţii valuri,  Din online,  Vorbe de duh

    19 din 2019 – dișteptăciuni la gura Facebook-ului

    La fel ca și în 2018, am zis că n-ar fi rău să adun câteva filosofii, nebunii și ofuri postate pe Facebook de-a lungul lui 2019. Să le adun și să le prelungesc viața printr-o postare pe blog. Pentru că aici e, de fapt, casa gândurilor mele.

    Anda Elena Pintilie - blog Șapte pietre

    Ai voie să zâmbești, ai voie să plângi, ai voie să te simți bine, ai voie să recunoști că te doare! Ai voie să fii tu – fără măști și zorzoane! Ai voie să pozezi în pielea ta,

  • Ale tinereţii valuri,  Vorbe de duh

    Povestiri din patul cel mare și gol

    E minunat să ai un pat uriaș, un pat în care să te poți pierde și în care să te regăsești, totuși, în brațele persoanei iubite.

    Îmi place mult imaginea aceasta. O ador! O ador, în ciuda faptului că îmi aduce în amintire o etapă dureroasă a vieții mele.

    Când mi-a plecat omul de acasă și n-a mai fost să fie omul meu, am rămas singură. Nu doar în viața de femeie, ci și în patul cel mare și gol.

    N-am fugit de prea multe suferințe fizice sau sufletești care mi-au apărut, de-a lungul vremii, în cale. Dar de venirea serilor, pe-atunci, fugeam. Pentru că urma să întâlnesc ceea ce pe timpul zilei mai reușeam să evit. Întâlneam realitatea din patul mare și gol. Și tot mă chinuiam să nu o conștientizez și să nu o percep în întregime. Închideam ușa la dormitor, stingeam lumina și mergeam orbecăind până la pat. Mă așezam pe marginea marginii lui, ghemuită și apăsată de frământări.